Nu-mi vine să cred dar scriu din nou pe blog. A trecut doar o zi, dar ce pot să fac... Alt cantec îmi aduce aminte de anii de liceu: Fata din vis. Compact.
Pe la prânz mă întorceam de la Bucureşti şi aud la radio...
Imi amintesc de tine, stăteai în faţa mea,
A fost de-ajuns o privire ce n-o pot, n-o pot uita...
Când aud acest cântec automat îmi vine în minte o dimineaţă răcoroasă de iunie 1990. Era ora şase şi împreună cu alţi vreo cincisprezece colegi mă întorceam pe jos de la Ghirdoveni către Moreni. Serbasem la o colegă terminarea clasei a zecea. Aveam la noi un casetofon din care răsunau cântecele Compact-ului. Dar şi vocile noastre răsunau. Majoritatea erau piliţi şi cântau foarte degajati. Teribilism de puşti. Eu făceam parte din minoritate, dar, de ce să nu recunosc, le ţineam isonul.
Au trecut douăzeci de ani. Dar acea dimineaţă nu cred că o voi uita vreodată. Sper să nu ajung să o uit. Mie dor de colegii mei. Suntem împrăştiaţi în patru zări şi întotdeauna ne este greu să ne reunim.
Mai am câteva probleme de rezolvat în următoarele săptămani dar sper ca vara asta să reuşesc să inaugurez grătarul cumpărat anul trecut. Şi mai sper că măcar câţiva dintre colegi mi se vor alătura la această inaugurare.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu