vineri, 18 iunie 2010

Hai la lupta cea mare

Îi spuneam zilele trecute unui prieten că aş găsi zilnic un subiect, o “perla”, ceva despre care să scriu doar urmărind câteva minute dintr-un grupaj de ştiri, talk-show sau emisiune de acest gen la la TV. Grădina e mare. Chiar foarte mare.
Ideea e că nu prea mă tentează să fac acest lucru. După cum spuneam într-o postare anterioară, pentru mine ideea de blog e asociată cu cea de jurnal. Iar jurnalul e ceva personal. De ce să scriu despre alţii dacă ceea ce fac ei nu mă priveşte direct?
Am să fac totuşi o excepţie. Nu rezist. Totuşi sper să nu fac acest lucru prea des.
Azi pe la prânz lucram. Da, asta fac eu de obicei la serviciu. În birou se auzea în surdină televizorul. Era pornit pe un canal de ştiri. Începe o emisiune în care bineînţeles tema principală de discuţie era proaspăta lege a reducerii veniturilor bugetarilor şi pensionarilor.
În emisiune printre invitaţi era şi un lider sindical. Nu ştiu cine era sau din partea cui venea. Nici nu m-am uitat la faţa lui. Dar era slab. Slab pregătit.
La întrebările jurnaliştilor de genul “Şi acum ce faceţi?” el răspundea “Protestăm”.
Câteva minute mai târziu vine cu acelaşi “Protestăm”
“Bun. Şi altceva?” Linişte... Dupa o pauză de câteva secunde în care omul încerca să născocească ceva, vine cu încă un răspuns: “Ne vom întâlni cu membrii de sindicat şi vom face un referendum pentru a vedea care vor fi următorii paşi”. Cât de jalnic poate să fie un astfel de răspuns?
Dar cireaşa de pe tort a fost alta. Jurnalistul insistă. “Altceva?” Vine răspunsul prompt: “Vom cere preşedintelui să nu promulge legea”
M-a pufnit râsul. Asta era soluţia! Cum de n-am văzut-o până acum?
Stai să recapitulez. Preşedintele vine înaintea tuturor. Ne anunţă aceste reduceri. Guvernul nici măcar nu avea cunoştinţă de acest lucru. Iar acum tot preşedintele să nu promulge legea? Bravos! Asta da lovitură de imagine.
Acum, nu ştiu dacă trebuia să râd sau să plâng. Nu am avut niciodată de a face cu sindicatele. Dar bănuiesc că ele protejează interesele membrilor. Nu? Cum pot tipi ca ăsta să-şi protejeze membrii. Eu unul să fiu membru în sindicat şi să fiu reprezentat de acest domn aş vedea doar două posibilităţi: Ori pleacă el. Ori plec eu. Decât să dau lunar bani sindicatului şi să fiu protejat de cineva ca ăsta, mai bine mă lipsesc. Salariul oricum îmi va fi diminuat cu 25%. Măcar scutesc banii de sindicat.
Hai la lupta cea mare!
Dar n-ai cu cine...

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu