Nu ştiu cum e pe la alţii dar la noi în familie de sărbători stăm acasă. Mai ales de Crăciun şi Paşti. Anul acesta a fost primul în care nu am respectat această tradiţie. De ce? Păi a venit Vale în ţară. Şi am zis să vadă şi Anne a lui Bucovina noastră. Zis şi făcut. Au venit la Moreni joi. Stat de vorbă până aproape de miezul nopţii. Plecarea spre Gura Humorului era programată pentru vineri la ora 7. Amânat pentru 8. Plecat aproape de 9. Ajunsesem în Albeşti-Paleologu când mă sună mama ca i-a lovit o maşină din spate. Rămăseseră puţin în urmă pentru că alimentaseră la o benzinărie în Ploieşti. Mutat Anuţă şi una bucată Meli la Vale în maşină iar eu m-am întors să vad ce s-a întâmplat. Ce să se întâmple? Un idiot oprise pe banda a 2-a să o ia la stînga peste dunga continuă. Maşina din spatele lui s-a oprit. S-a oprit şi tata pentru că pe prima bandă maşinile continuau să meargă. Aşa cum a continuat să meargă şi maşina din spatele alor mei. Rezultatul, vi l-am spus... Bine că nu a fost mai rău. Dar pierdut două ore şi jumate cu poliţia pînă am primit dovada. Mutat bagajele, dat Touranul alor mei, iar eu m-am întors cu Duster-ul şi luat bătranica Volvo. Una peste alta, am plecat iar din Moreni la unu şi un sfert. Vale ajunsese la Roman. Ai mei la Buzău. Nu-i nimic. În şase ore ajung şi eu la Humor, îmi zic. Hmmm. Poate că ajungeam dar la 20 km de Bacău fac pană. No problem zic. Numai că şurubul care prindea roata de rezervă în portbagaj refuză să se mişte. În mijlocul câmpului, eram ca în filmele cu proşti. Până la urmă a trebuit să astept venirea din Bacău a unei cunoştinţe a unei cunoştinţe care cu sculele potrivite m-a ajutat să scot roata de rezervă. Pierdut mai bine de o oră şi acolo. Pierdut apoi timp şi la vulcanizare. Şi tot aşa. Am ajuns la Humor la nouă. Seara. Frânt de oboseală, dar cu zâmbetul pe buze. Ştiam că toate peripeţiile din acea zi puteau avea desfăşurări mult mai grave.
Lumea era la masă. Sau terminase. Nu am apucat să zic, am fost trei familii care am ocupat pensiunea respectivă. Familia noastră, familia unei bune colege de liceu a mamei şi familia celei mai bune colege de facultate. Tot a mamei. Am fost invitat să mănânc şi eu ceva dar am refuzat. Doar ţinusem post negru pînă atunci. În schimb, am ieşit cu Vale la o plimbare pentru a mai sta de vorbă şi face fotografii nocturne. Spre ora 11 ne-am întors la pensiune.Sâmbătă. Trezit pe la 8. Ploua mocăneşte. La 9 eram în maşină în drum spre mânăstiri.
Voroneţ. Moldoviţa. Suceviţa. Apoi trecut şi pe la sanctuarul catolic de la Cacica. După masa de prânz am fost şi la mânăstirea Humor care era la doar 200 de metri de pensiune dar care cu o seară înainte, atunci când ieşisem cu Vale, era închisă . Miezul nopţii ne-a prins la slujba de Înviere la biserica de lângă mânastire.
Duminică. Trezit pe la 9. Plecat iar pe la mânăstiri. Arbore se restaura. Probota, închisă. Dragomirna deschisă. După ce am trecut o fugă şi prin Suceava, ne-am întors la Humor. Fusese o zi ploioasă. Dar soarele începea să se zarească printre nori. Meli a zis că îi e somn. Ana a rămas să se joace cu Catinca, aşa ca m-am dus iar la mânăstire. Am văzut că era lume în turn. Am întrebat măicuţa de la intrare daca se poate urca. Mi-a confirmat. Sus mă aştepta o privelişte superbă. 
Soarele începuse să răzbată mai vârtos printre nori, din păduri ieşea aburul, iar acestea creau o atmosferă extraodinară.
Luni. Mâncat de dimineaţă şi plecat spre casă.
Una peste alta o vacanţă activă. Obositoare dar frumoasă. Mă bucur că i-am reîntâlnit pe Vale şi Anne şi nu pot decât să sper din tot sufletul că planurile de vacanţă comună pentru anul viitor să devină realitate.
