20 Noiembrie. 20 Noiembrie a fost ultima zi în care am fost cu bicicleta spre Valea Lungă. Asta până weekendul ăsta. E drept, de atunci am mers zilnic pe medicinală. Am făcut peste 1200 km. Dar nu se compară mersul pe medicinală, în faţa televizorului, cu mersul pe bicicletă alături de un prieten, trăgând aer curat în piept şi admirând un peisaj deloc monoton.
Vineri, după ce m-am întors cu tata de la Bucureşti, am mâncat de dupăamiază şi mi-am scos pentru prima dată noua bicicletă pe stradă. Şoseaua era cât de cât uscată. Da. Ştiu. E MTB, nu are nevoie de şosea uscată! Dar intervine acel sentiment de protejare despre care ziceam mai demult. După prima zgârietură, mai discutăm. Aşa că deocamdată am mers doar cât şoseaua era uscată. Ca primă impresie... E un vis. E prima mea bicicletă “adevărată”. E mai mult decât mă aşteptam. Pe scurt: pinioanele şi foile se schimbă rapid şi precis. Frânele sunt foarte, foarte bune. Nu auzi un fâşâit. Niciun scârţâit. Auzi doar cauciucurile de offroad pe asfalt. Furca n-am testat-o. Nu pot spune că am testat-o pentru că deşi sunt destule gropi în asfalt ele nu se compară cu condiţiile reale la care ar trebui să poată face faţă. 2 km pe şosea şi m-am întors acasă. Am mers apoi pe medicinală.
Ieri, după cum stabilisem cu Gabi, am ieşit în sfârşit cu bicicletele pentru o tură până la Valea Lungă. Mi-am luat bineînţeles vechea bicicletă. Şi am luat-o uşor. 30 km într-o oră şi jumătate.
Azi l-am cruţat pe Gabi. M-am dus doar eu. “Gaba” e tătic din nou. Şi cum Danina îi promisese aseară ca o să-l lase pe el de gardă cu David am zis să nu-l mai obosesc şi eu. În plus, de mâine reîncepe serviciul. Gata cu vacanţa!
Pentru mine a început sezonul pe două roţi. Asta, dacă nu ninge iar.
