CampioAna

CampioAna din nou. Din nou la Interstiluri. Din nou la kata. Şi la ultima sa competiţie ca minicadet. Sâmbătă ne-am trezit pe la 6. La 7 ieşeam din oraş. Direcţia Izvorani. Pe la 10:30 a început categoria ei la kata. 26 sportive. Cele mai bune din ţară. Din toate stilurile, că de aia e Campionat Interstil. Cea mai tare competiţie internă.

Ana... Ana did it again! :) Pfiu... Câte emoţii... Emoţii pentru mine. Ea, poate că a avut şi ea emoţii dar a fost setată mental să dea tot ce poate. Cât mai bine. Şi aşa a făcut.

Primul tur l-a avut liber. Al doilea tur a făcut Koshokun Sho. 5-0. Al treilea tur a dat de Andrada. Un Unsu (probabil kata-ul ei favorit în momentul ăsta) pentru o decizie de 4-1 şi garantarea unei medalii. Apoi semifinală cu Ilinca. Annan. 5-0. A dat apoi în finală de Isabella. Isabella care în primul tur o scosese pe Raluca. Ca o paranteză doar, Raluca şi Ana au fost singurele din club înscrise la acest campionat. Ceilalti copii - care sunt deja cadeţi sau juniori - au avut Interstilurile lor in Aprilie. Însă, ce m-a mişcat a fost faptul că Alina, Ioana şi Claudiu au venit cu ele doar pentru a le susţine. Copii ăştia fac o echipă foarte frumoasă şi creează acum o prietenie ce probabil va ţine toată viaţa.

Buuun... revenind la povestire... Ana a dat în finală de Isabella care după cum v-am mai spus o perioadă a fost "sperietoarea" ei. Ştiam că va fi un meci strâns. Şi cum ambele au făcut acelaşi kata în finală - Suparinpei - doar micile detalii au făcut diferenţa. Decizie 3-2 pentru Ana. Ana Campioană Naţională la Interstiluri. Kata minicadeţi.

Categoria s-a terminat pe la ora 12:30. A urmat deschiderea oficială, premierile la kata şi apoi stai nene şi aşteaptă până la ora 18 când era programată categoria ei la kumite. 

Gresit!!! Din cauza unor întârzieri deabia la ora 20 a început categoria ei. Oboseala acumulată s-a văzut. De fapt nu poţi spune că s-a văzut, dar sigur şi-a spus cuvântul. A pierdut în primul meci dar contra unei adversare foarte bune: Anisia. Nu e nici Anisia de nebătut dar asta a fost să fie. 1-0 pentru ea cu un punct făcut când mai rămăseseră doar vreo 15 secunde din meci. Culmea e că a fost un meci aproape tras la indigo cu semifinala lor de la Cupa Saishin din urmă cu cinci luni. Asta e, mergem lai departe. Învăţăm şi evoluăm. 

Ca fapt divers, de joia trecută Ana a început să se plângă ca o ustură gâtul. Am zis să nu îi dăm pastile. La urma urmelor s-au pierdut medalii olimpice din cauza unui Nurofen. Nu că la noi s-ar face prea multe controale anti-doping. Se mai fac, dar de regulă la categoriile mai mari de vârstă. Ştefan o ştie foarte bine. Însă nu am vrut să riscăm. Şi pentru că nu făcea şi temperatură am ţinut-o pe Ana două zile doar pe sirop de ridichie neagră cu miere. Sâmbătă noaptea deabia mai vorbea. Ieri am dus-o la Gaudeamus si cand deschidea gura parcă vorbea un măgăruş. Abia azi de dimineaţă a început să vorbească şi ea mai cristalin :)