Mai mult de trei ani au trecut de când am fost la mare. Şi poate că nici de data asta nu ajungeam dacă nu era concertul Europa FM. De ani buni ne propunem să-l vedem. Acum trei săptămâni nu am mai găsit niciun loc pentru doar două zile în Saturn sau Venus (acolo unde se ţinea concertul). Aşa că a trebuit să ne mulţumim Neptunul. Să fie primit. Cred că au trecut vreo douăzeci de ani de când n-am mai stat în Neptun. Jessica Jay cânta Casablanca pe vremea aia. OMFG! Nu-mi vine să cred... Una peste alta mi-a plăcut Neptunul. Mult mai liniştit decât Mamaia.
Dar să revenim la weekendul la mare. Am plecat vineri pe la ora 11 şi în 4 ore ajunsesem deja la mare. Destul de lejer drumul atât pe centură cât şi pe autostradă. Dar bine, de asta am plecat aşa devreme. Ne cazăm, mergem o fugă la mare să ne băgăm picioarele în ea, mâncăm de seară şi fugim la Venus.
Adrian Sînă şi Lidia Buble, DeMoga, Fly Project, Voltaj, Smiley şi Loredana. Ei erau în program. Dar au mai adus să bage câte o cântare Alina Eremia, Amna, Connect-R şi Nicoleta Nucă. Una peste alta, mişto. Fly Project şi Voltaj au făcut show. Moga şi Smiley m-au cam secat. Că au venit cu grădiniţele după ei şi mai mult ăia au cântat. Pe de altă parte îi înteleg. Trebuie să îşi promoveze colaboratorii într-un fel sau altul. Mă rog. Ajungem înapoi în camera din Neptun sâmbătă la două.
La cinci sună alarma. Hai Răzvă, la malul mării cu tine ca să prinzi cum iese soarele din apă. Uşor-uşor se luminează. Când ajung pe plajă, surpriză! Ceaţă la mal. Mai mult ca sigur nu mai prind soarele la orizont. Eh, asta e. Ia-o pe malul apei spre Jupiter până iese soarele din ceaţă. Mai fac poze. Una cu nişte alge fixate pe o piatră mi se pare mai de efect. Observ un nene pe un şezlong cum se întinde spre aparatul foto. Mă uit în stânga şi văd cum Soarele mijea prin ceaţă. Fac poze şi uşor-uşor o iau înapoi spre hotel. Opresc lângă alte pietre şi prind în cadru soarele, marea si cum se sparg valurile în ele. Încă trei fotografii reuşite. Toate cu telefonul. Nu mă pot hotărî care îmi place cel mai mult. Fiecare are un quelque chose al ei. Pun de o trilogie.
Mă întorc la hotel, se trezesc şi fetele, mâncăm de dimineaţă şi hai pe plajă. Doar până la 11 că soarele începe să ardă. Înapoi în cameră. Editez puţin la poze. Spre ora trei cad într-un somn vecin cu leşinul. Oboseala îşi spusese cuvântul. La ora şase nu-mi prea vine să mă scol dar urma a doua seară de concert.
Proconsul, Antonia, Andra, Vunk, Delia si Carla's Dreams. Plus apariţile neanunţate ale lui Bittman si Mihail. Am cam aşteptat până să cânte Delia şi Carla's Dreams dar a meritat.
Per total cred că concertul de sâmbătă a fost mai reuşit. Şi dacă stau să mă gândesc că am ascultat live "Mă ucide ea", "Gura ta", "Ce are ea", "Acele" şi "Eroina" ... cine ar putea să mă contrazică?
Duminică doar am mâncat de dimineaţă şi am plecat spre casă. N-avea rost să ne pierdem toată ziua pe drum pentru doar câteva ore în plus de plajă. Chiar şi aşa am mers bară la bară de la Eforie Sud până aproape de Constanţa.
Deci all in all o escapadă reuşită. Ar fi fost perfectă dacă reuşeam să îi ascult live şi pe băieţii de la Zdob şi Zdub. Dar ei au fost programaţi duminică aşa că m-am mulţumit să-i urmăresc online duminică noaptea. Sau o fi fost deja luni dimineaţă, nu mai ştiu. Ştiu doar că după ce i-am ascultat am adormit imediat. Eram rupt. Rupt dar fericit.
Una din zilele alea. În care îţi propuseseşi ca la şapte, cel târziu, să fii pe biclă. Că dacă ai ajuns să ieşi doar de două ori pe săptămână, măcar în una din ele să compensezi prin distanţă. Sau, de fapt, prin timp. Că distanţa-i subiectivă. Şi te trezeşti ca de obicei în jurul orei şase. Dar eşti obosit. Mult, mult prea obosit. Şi îţi zici că îţi bagi picioarele. Că doar eşti în concediu. Şi că pe biclă poţi ieşi şi mai târziu. Chiar dacă va fi mai cald. Şi, ca niciodată, mai stai în pat. Până la nouă şi jumătate. 
Şi abia spre unsprezece apuci să ieşi cu bicla. Dar e OK. Că nu ai program. Trebuie doar să fii în jur de ora patru înapoi. Şi o iei uşor, la deal, pedală după pedală, oriunde te va duce Blue. Şi după zece kilometri te întâlneşti cu un prieten. Și tot nu poţi spune încotro te îndrepți. Că tot nu ai un plan. Poate ajungi la Pucioasa. Sau poate la Bezdead. Și în cele din urmă ajungi în amândouă. 
Şi mergi uşor. Admirând peisajul. Și oprești. De multe ori. Să culegi mure. Să mănânci prune. Să fotografiezi. Şi uite aşa se strâng 85 de kilometri. În aproape cinci ore. Cu o diferenţă de nivel de 900 de metri. Dar nu contează. Nici distanța, nici media, nici diferenţa de nivel. Ci doar timpul. Timpul petrecut pe bicicletă. Da.
