Băi, ce meci am putut vedea aseară... Am bătut Danemarca la ea acasă şi am ajuns în semifinale...
La campionatul ăsta n-am mai urmarit meciurile naţionalei (în direct). Mai mult din superstiţie. Şi, de ce să nu recunosc, din teama de a nu fi dezamăgit. Dar după ce în optimi au învins pe brazilience, campioanele mondiale en-titre, am zis că-i musai să văd meciul cu Danemarca. Chiar dacă Danemarca juca la ea acasă. Chiar dacă era favorită pentru a avansa în semifinale. Chiar dacă eram obişnuit cu clasica "una caldă - una rece" (dar altfel, sincer, cum să ne călim) ... trebuia... Da, suna mazochist... Dar trebuia să văd meciul...
Şi am făcut-o cu orice risc. Nu, nu am făcut infarct. Dar în fibrilaţie tot am intrat de zeci de ori. Băi, nu-i posibil ce meci am văzut... Câtă determinare, câtă tactică, câtă tehnică, ce fineţuri, ce forţă, câtă ură folosită pentru a te motiva şi până la urmă învinge... "Pentru cine luptăm noi? Pentru noi!"
Ce arbitraj nepărtinitor... Băi, când am văzut că ni se acordă 7m în ultima secundă am zis că nu e adevărat... Nu ca nu ar fi fost corect să ni se acorde, dar câţi arbitrii dădeau acel 7m, în ultima secundă, împotriva echipei gazdă ştiind că gazda ar fi eliminată pe loc dacă noi marcam...
Băi şi ce Cristina Neagu... Mai bună ca oricând... Dar cam egoistă gagica - cred că a ratat acel 7m doar ca să mai dea două goluri în prelungiri - glumesc desigur. Băi, şi restul fetelor... ce fete... Brădeanu, Elisei, Nechita, Buceschi.... şi să nu o uităm pe Ungureanu...
Băi, ce meci a fost aseară...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu