Ana, poeta

Aflarăm că Anuţa are şi valenţe de care nu ştiam. Vineri în ora de Română au avut ca sarcină să facă o strofă. Iar Ana zise:

Afară iarna

Afară este rece,

Iar timpul trece

În zăpadă, toată ziua

Nu aş spune piua

Apoi, ca temă pentru luni să facă o poezie cu două strofe. Sună aşa:

Sunetul muzicii

Sunet după sunet

De muzică uşoară

Totul se transformă într-un duet

De cântăreţi la chitară

Mii de note muzicale,

Care se transformă-n petale

Mii de partituri curate,

Ne fac sufletul aparte

Eram cu Meli la babi când primesc un mesaj pe messenger: "Tata am mai compus o poezie. Cred că este bună. De fapt sper că este bună..." Ajung acasă şi o citesc:

Viaţa

În viaţă, totul se petrece cu un scop

Aşa că uneori trebuie să sări câte un hop

Doar ca să te descoperi, pe tine

Aşa că ai face bine

Să lupţi în continuare

Ca să arăţi că eşti tare.

Ca să arăţi că eşti un luptător

Şi la final vei fii învingător.

Lasă-i pe ceilalţi să spună ce vor

Ţie să nu îţi pese cu adevărat

Pentru că ei asta vor

Vor sa nu fii tu, cel adevărat, ce eşti

Ei vor doar să îţi vadă suferinţa

Ca să se hrănească cu ea

Dar tu trebuie să te uiţi drept înainte,

Cu capul ridicat şi mândru

Pentru că tu vei avea mai multă dreptate

Decât vor avea ei vreodată,

În privinţa ta,

Tu cel adevărat, ce eşti

:) Băăăi! Am (şi) o poetă în familie!