Pescărușul albastru

Minivacanța de iarnă

Patru zile. 2078 km. 24 ore de condus efectiv. Viena. Muzeul de Istorie Naturală. Și o plimbare prin vechiul oraș. Sibiu. Centru. Noaptea. Drumuri relativ libere. Vreme relativ bună. Ajunși înapoi acasă exact când începea să ningă. Zile în care nu m-am gândit nici măcar o dată la serviciu. Super. 

In-cre-di-bil

Băi, ce meci am putut vedea aseară... Am bătut Danemarca la ea acasă şi am ajuns în semifinale... 

La campionatul ăsta n-am mai urmarit meciurile naţionalei (în direct). Mai mult din superstiţie. Şi, de ce să nu recunosc, din teama de a nu fi dezamăgit. Dar după ce în optimi au învins pe brazilience, campioanele mondiale en-titre, am zis că-i musai să văd meciul cu Danemarca. Chiar dacă Danemarca juca la ea acasă. Chiar dacă era favorită pentru a avansa în semifinale. Chiar dacă eram obişnuit cu clasica "una caldă - una rece" (dar altfel, sincer, cum să ne călim) ... trebuia... Da, suna mazochist... Dar trebuia să văd meciul... 

Şi am făcut-o cu orice risc. Nu, nu am făcut infarct. Dar în fibrilaţie tot am intrat de zeci de ori. Băi, nu-i posibil ce meci am văzut... Câtă determinare, câtă tactică, câtă tehnică, ce fineţuri, ce forţă, câtă ură folosită pentru a te motiva şi până la urmă învinge... "Pentru cine luptăm noi? Pentru noi!" 

Ce arbitraj nepărtinitor... Băi, când am văzut că ni se acordă 7m în ultima secundă am zis că nu e adevărat... Nu ca nu ar fi fost corect să ni se acorde, dar câţi arbitrii dădeau acel 7m, în ultima secundă, împotriva echipei gazdă ştiind că gazda ar fi eliminată pe loc dacă noi marcam... 

Băi şi ce Cristina Neagu... Mai bună ca oricând... Dar cam egoistă gagica - cred că a ratat acel 7m doar ca să mai dea două goluri în prelungiri - glumesc desigur. Băi, şi restul fetelor... ce fete... Brădeanu, Elisei, Nechita, Buceschi.... şi să nu o uităm pe Ungureanu... 

Băi, ce meci a fost aseară...

Apus pe Cristian

Acum câteva zile am prins un apus frumos pe Vf. Cristian...

Ana, poeta

Aflarăm că Anuţa are şi valenţe de care nu ştiam. Vineri în ora de Română au avut ca sarcină să facă o strofă. Iar Ana zise:

Afară iarna

Afară este rece,

Iar timpul trece

În zăpadă, toată ziua

Nu aş spune piua

Apoi, ca temă pentru luni să facă o poezie cu două strofe. Sună aşa:

Sunetul muzicii

Sunet după sunet

De muzică uşoară

Totul se transformă într-un duet

De cântăreţi la chitară

Mii de note muzicale,

Care se transformă-n petale

Mii de partituri curate,

Ne fac sufletul aparte

Eram cu Meli la babi când primesc un mesaj pe messenger: "Tata am mai compus o poezie. Cred că este bună. De fapt sper că este bună..." Ajung acasă şi o citesc:

Viaţa

În viaţă, totul se petrece cu un scop

Aşa că uneori trebuie să sări câte un hop

Doar ca să te descoperi, pe tine

Aşa că ai face bine

Să lupţi în continuare

Ca să arăţi că eşti tare.

Ca să arăţi că eşti un luptător

Şi la final vei fii învingător.

Lasă-i pe ceilalţi să spună ce vor

Ţie să nu îţi pese cu adevărat

Pentru că ei asta vor

Vor sa nu fii tu, cel adevărat, ce eşti

Ei vor doar să îţi vadă suferinţa

Ca să se hrănească cu ea

Dar tu trebuie să te uiţi drept înainte,

Cu capul ridicat şi mândru

Pentru că tu vei avea mai multă dreptate

Decât vor avea ei vreodată,

În privinţa ta,

Tu cel adevărat, ce eşti

:) Băăăi! Am (şi) o poetă în familie!