De mult nu am mai avut o zi de vineri în care să plec așa de liniștit de la serviciu. Toate, dar absolut toate se rezolvaseră sau urmau să se rezolve. Ba, mai mult, am şi plecat mai devreme. Aveam de prins două avioane până la Florenţa.
Florenţa de unde ne-a luat Oana. Seară petrecută la ei acasă, apoi câteva ore la un restaurant unde ne-au îndopat cu mancare tradiţională toscană. Întors pe la două dimineaţa.
La ora şase deschisesem ochii. Fiind devreme și având suficient timp la dispoziție am plecat cu Oana spre Siena. Siena care o ratasem în precedentele vizite italiene. Siena care a fost o revelaţie. Două ore a fost suficiente pentru a-mi dori să revin. Să revin și să o savurez. O să vă scriu altă dată mai pe larg. Acum vă spun doar că Siena a devenit orașul meu preferat în Italia.
Întors la prânz, luat din Florența și pe Andreea care venea de la congresul și cluburile din Cluj, apoi mers acasă la Daniel în curtea căruia am tăiat moțul lui Jonathan. Mâncat un grătar, îndopat cu prăjituri iar spre seară fuga la aeroport. Ne așteptau alte două zboruri.
Duminică la ora unu eram în Otopeni. La trei acasă. La opt am deschis ochii. La nouă eram pe Roubaix. 140 km ca să dăm gata și Grand Fondo-ul pe iulie.
Între timp s-au trezit și fetele. Vizite la părinți. More food. Bit of a chat. Perfect. Weekend mișto. Dar ce zic eu mișto. Foaaarte mișto!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu