Amestecate

S-a terminat şi SSCC-ul. Specialized Spring Classics Challenge-ul de pe Strava. Acum tot stau şi mă gândesc care a fost motivul principal pentru care m-am înscris. Iniţial am făcut-o pentru că, na, eram proaspăt posesor de Roubaix şi trebuia să dovedesc în vreun fel că sunt demn de el. 

Pe de altă parte speram ca acest challenge să mă ajute să pierd din kilogramele câştigate în ultimele luni. La fel mi se întâmplase la Eddy Mercks World Championship Challenge. 

Mi-am zis: "Dacă termini challenge-ul ăsta, vei slăbi". Am trăit oarecum acelaşi sentiment care l-am avut în martie 2009 când mi-am spus: "Dacă vei slăbi, atunci ... ". Acum cinci ani însă ştiam de la început că ceea ce mi-am promis nu depindea doar de mine. Aveam în faţă totuşi promisiunea unei vieţi mai îndelungate în care acel lucru se putea îndeplini. De această dată însă totul depindea numai şi numai de mine.

După primele zile, văzând că kilometrii făcuţi mă menţineau în primii zece din România am schimbat obiectivul: să rămân acolo până la sfârşitul challenge-ului. Puteam dovedi aşa că sunt demn de a mă urca pe Roubaix. 

Au venit apoi cele trei zile de Disneyland în care de pe locul 8 pe ţară am ajuns pe 18. Uşor-uşor am recuperat şi până la urmă am reuşit să fiu cel de-al cincilea din România care a îndeplinit baremul - cei 1266 km. Lupta nu se terminase însă. Mai aveam încă 12 zile în care să trag tare. Slăbisem 2 kile dar nu era suficient. 

A început să-mi facă cu ochiul locul 3. Primii doi se detaşaseră deja. Erau la 400-500 km în faţa mea. Locul 3 însă la "doar" 130 km. Cum ar fi fost să termin pe podium? Nu mi-ar fi plesnit pipota de bucurie? Dă-i şi trage. Doar o zi pentru că următoarea a plouat torenţial. Apoi iar o zi pe bicicletă. Apoi iar una pauză pentru că am fost cu Ana la Râmnicu Vâlcea. 

Dar ce a urmat, a fost nebunie totală: 811 km în 7 zile. Treziri dis-de-dimineaţă pentru a apuca să fac câţi mai mulţi kilometrii înainte de a veni ploaia. Iar seara, când vremea îmi permitea, ieşeam din nou pentru a stoarce din mine şi ultima poftă de a mai mânca ceva. În astea 7 zile am reuşit să împuşc şi challenge-urile Gran Fondo pe Aprilie şi Mai şi am reuşit să ajung pe locul 3 pe ţară. Mai rămăsese ziua de ieri. Eram la 160 km în faţa locului 4 şi la vreo 200 km de locurile 5 şi 6. Mi-era frică să nu scoată vreunul din ei vreun iepure din căciulă. Asta chiar dacă fuseseră anunţate ploi în toată ţara. Oricum, pentru a fi sigur, ieri, la o oră după ce s-a oprit ploaia, pe la 14.30 m-am urcat pe Cubuleţ şi bătrâneşte am mai facut încă 87 km. Asta, aşa, în 4 ore, până m-a prins iar ploaia la intrarea în oraş.

Buuun... Când m-am cântărit de dimineaţă îmi venea să mă pup. Am pierdut încă 4 kile în ultimele două săptămâni. Şi da, am ajuns iar la greutatea din Decembrie.

Acum, cum ziceam, tot stau, mă gândesc şi tot pun în balanţă. Oare pierderea în greutate a fost motivul principal sau doar gâdilarea egoului, dorinţa mea de a demonstra că merit să am o bicicletă deja legendară sau cea de a termina pe podium au fost prioritare iar pierderea în greutate doar o consecinţă. Mi-ar plăcea să cred că în subconştient am profitat de combativitatea mea actuală pe Strava pentru a mă ajuta singur să slăbesc. Aşa cum, poate, acum cinci ani am profitat de o altă slăbiciune de-a mea pentru a mă ajuta singur să slăbesc. 
Nu ştiu dacă e aşa. Şi probabil nu voi afla niciodată. Oricare ar fi răspunsul, un lucru mi-e clar: trebuie să fiu recunoscător Familiei şi Prietenilor. Pentru că fără suportul lor nimic din ceea ce am realizat în aceste 40 de zile nu era posibil. Dar nimic! Ei m-au împins mai departe atunci când efectiv nu mai puteam. Ei mi-au dat imbold atunci când au aflat ce aveam de gând. Iar pentru asta nu pot decât să le Mulţumesc. Din suflet!

Căsuţa tehnică:

Specialized Spring Classics Challenge 

Durata = 40 zile. 

Zile în care am putut ieşi cu bicicleta = 33

Distanţa de parcurs = 1266 km

Distanţa parcursă = 2306.7 km

Loc 1501/69.010 general

Loc 3/171 în România