Aseară mă dau jos din maşină în faţa curţii. Dau să intru în curte. Prin faţa fabricii tocmai trecea o femeie. Îi sună telefonul. Răspunde. Da. ... Da mamă sînt la Diţeasca ...
Intru în curte. Stau şi mă gândesc... Diţeasca asta... Aşa îi rămâne numele. Şi renumele.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu