Hai că deabia acum mi-am făcut timp să mai scriu aici... Dacă tot spuneam ce tare va fi în anii în care Sf.Andrei pică într-o zi de vineri sau de luni, am zis să nu lăsăm pe anul viitor ceea ce putem facem acum. Şi am zis să profităm de această primă nouă zi liberă. Adevărul e că mini-vacanţa asta s-a potrivit perfect. Trebuia ca până-n Sf. Nicolae să îi tăiem moţul micuţei Elizabeth iar o zi în plus e foarte folositoare atunci când vrei să ajungi la Florenţa. Planul era aşa: vineri plecăm din ţară, sâmbătă tăiem moţul şi duminică ne întoarcem. Oana a zis că dacă tot facem drumul ăsta poate reuşim să stăm o zi în plus pentru a ne mai duce să vizităm câte ceva. Aşa a rămas.
Joi, după o redusă dar foarte concentrată şi solicitantă zi la serviciu, pe la ora două fugim spre aeroport. Aveam avion la ora cinci. Avionul are întârziere. Cam jumătate de oră. Însă pilotul ne spune că va recupera pe drum. Şi s-a ţinut de cuvânt. Ajungem la Munchen doar cu zece minute mai târziu decât era programat iniţial. Mai aveam o oră şi un sfert ca să ajungem la poarta spre Florenţa. La poartă aflăm însă că avionul, care venea de la Florenţa, nu plecase încă de acolo. Per total încă o oră şi jumătate întârziere dar până la urmă ajungem spre miezul nopţii la Oana. Cam acestea au fost singurele minusuri.
Acum, capitol plusuri. Vacanţa propriu-zisă. Reîntâlnirea cu Oana, Mădă şi Elizabeth. Mari plusuri. Apoi, să o luăm cronologic:
Vineri. Oana ne duce la San Gimignano. La întoarcere trecem prin piaţa Michelangelo. Admirăm panorama. Seara aflăm o veste super. Dar nu vă spun încă despre ce e vorba. Răbdare! Toate la timpul lor. Apoi Mădălin îmi arată reţeta lui de Profiterol. Apoi servesc pentru prima oară în viaţa mea un Chianti. Nu mă omor dupa el dar pot spune că am bifat şi asta de pe To-do List în viaţa asta.
Sâmbătă, din criză de timp renunţăm la plimbarea la Siena dar ne mai plimbăm prin Florenţa. Cu ocazia asta urcăm în Campanile di Duomo. Sau Giotto's Campanile. Sau Turnul-Clopotniţă mai pe româneşte. 414 trepte, dar panorama din vârf bate la fund panorama din piaţa Michelangelo. Savurez o fiorentină. Un fel de turtă dulce, ceva mai tare, cu stafide, migdale şi pe jumătate învelită în ciocolată. Seara, Mădă îmi demonstrează cum se face Tiramisu. Tăiem moţul lui Elizabeth. Dacă Meli a ţinut-o în braţe la botez, eu îi tai moţul. Beau un pahar de Brunello di Montalcino. O să mă omoare Răducu dacă află ce scriu despre el, dar nici Brunello nu m-a dat pe spate. Ce vrei mă? Sunt ţăran. Nu-mi place alcoolul. Nici măcar ăla bun. Sau, mă rog, foarte bun.
Duminică. Duminica o trecem preponderent la minusuri. Pentru că plecăm. Foarte devreme. Cu foarte puţin somn la activ. Ana continuă (începuse de sâmbătă dupăamiază) să plângă că s-a despărţit de Elizabeth. Dar în rest nu am avut probleme pe drumul spre casă.
Trăgând linie şi adunând ne dă o superbă mini-vacanţă Toscană. Prima noastră vacanţă de Sf.Andrei.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu