La mare

N-am mai fost la mare de acum doi ani. Nici anul ăsta prea mari şanse nu erau dar am profitat de prima şi probabil singura şansă întalnită. Mai mult la insistenţele Anuţei. Deci. Weekend la mare. Bilete găsite cu doar două zile înainte. Cu trei, nu apăreau locuri libere. Cineva a renunţat. Cui îi pasă? A fost şansa noastră. Am profitat de ea. Chiar dacă se anunţa cod galben de furtuni prin aproape toată ţara. Ne-am făcut damblaua.

Vineri a trebuit să mă trezesc foarte devreme şi să rezolv ce aveam de rezolvat înainte de a pleca. Drum destul de lejer. Pizza Hut. Delfinariu. Planetariu. Cazare. Plajă. Plimbare. Masă de seară. 

Sâmbătă. Plajă. Somn. Trezit. Văzut nori de furtună. Speriat. Schimbat planul. Fuga la Aqua Magic. Era programat pentru duminică. Dar dacă plouă aşa cum se zice? Ei bine, n-a plouat. Dar cu ocazia asta am tăiat şi Aqua Magic de pe listă. Plimbare de seară. Culcare.

Duminică. Trezit. Nori. Bătea vântul destul de tare. Decis să luăm micul dejun, să ne plimbăm puţin pe noul ponton şi să plecăm. Întâlnit cu Mihaela pe plajă. Dacă nu ne întâlnim în Moreni, nu-i normal să ne întâlnim tocmai la Mamaia? Şi să aflăm că am fost cazaţi în acelaşi hotel? În fine. Duminică (foarte) scurtă. Scurtă la mare. La prânz eram acasă. M-am spart mâncând cireşe aduse de tata de la Malu. Şi unde pui că am mai avut timp şi de un Ulmet. Parcă mi-e din ce în ce mai uşor să-l urc. Big, big like.

Ce altceva să mai cer de la un astfel de weekend, la mare?