Roland Garros 2012

De când Williams senior a făcut-o pe Irina Spârlea ”curcan mare, alb şi urât” nu le-am avut la inimă pe cele două surori. Oricât de promiţătoare erau, oricâte titluri câştigau, eu ţineam cu adversarele lor. Întotdeauna. Iar dacă cumva se întâlneau în vreo finală nu mă uitam decât cu speranţa că se vor chinui una pe cealaltă. Dar rar s-a întâmplat aşa ceva.

Alaltăieri Razzano a eliminat-o din primul tur pe Serena. A eliminat-o după ce Serena conducea cu un set iar în tie-break-ul celui de al doilea avea 5-1. Ieri, în turul doi, Venus a fost efectiv executată de Radwanska. Ţac-pac! Ţac-pac! Bye-bye Williams sisters!

De cinci zile a început Roland Garros. Ce surprize ne mai rezervă?

Cupa EmmedueSport 2012

26.05.2012. De aproape un an aştept ziua de ieri. Din clipa în care am terminat cursa pe şosea anul trecut am ştiut ca vreau să revin. Organizatorii s-au întrecut pe sine. Puncte de alimentare mai multe. Rută uşor schimbată. Modificată apoi în şi mai bine cu doar două zile la sugestia participanţilor. Poate doar dacă le stătea în putere şi asfaltau şi coborârea din Tătaru dădeau lovitura. Vremea superbă. Având în vedere că au tot fost ploi, inclusiv sâmbăta trecută când am vrut să merg la recunoaştere, ieri au fost 18-20 grade Celsius. Cu nori şi puţin soare. Iar ploaia a început cînd noi deja plecam spre casă.

În rest despre cursă ce să spun. Superbă. Mi-am făcut damblaua. Să mă ţină până la anul. Sunt puţin dezamăgit de start pentru că m-am lăsat fraierit şi chiar am crezut în regruparea de la km 7 cum se anunţase. Surprise! Când am ajuns eu la km 7 nu mai era nimeni. Sau, mă rog, mai erau câţiva răsfiraţi la câteva sute de metrii în faţă. Ca fapt divers. Am găsit un filmuleţ pe net. Ştiţi câte timp a trecut la kilometrul 8 din momentul în care au trecut primii şi până am ajuns eu acolo? Ghici? Aproape... ŞAPTE MINUTE !!!

Dar, uşor-uşor cam ca la toate concursurile la care am fost, am găsit pe cineva cu care să merg în acelaşi ritm. În cazul cursei de ieri acest lucru s-a întâmplat pe căţărarea de la Călugăreni. Numărul 643: o fată cu tricou Oetztaler. Şi bicicletă roz pe care ţineam minte de anul trecut de pe aceeaşi căţărare. Şi numărul 77, un băiat cu echipament Saxo Bank. Am mers cu ei până pe ultima căţărare când cu 2 km înainte de vârf am luat-o uşor înainte pentru că veneau câţiva din spate. Apropo de asta, când mai era 1 km până în vârf a trebuit să mă ridic din şa. "Ai tupeu" zice tipul cu care mergeam în paralel. Nu, nu, n-am. Dar îmi arde fundul de cât am stat pe şa. Şi aşa era...

Oricum la final i-am aşteptat să-i aplaud pe cei doi tovarăşi de drum. Care nu au întârziat să apară. Doar cât am schimbat câteva vorbe cu Sorin (el a fost la cursa de 50 Km, prima lui cursă) şi mi-am luat diploma de finişer. 

Acum, date tehnice. Am făcut 101.68 km. Ceva mai mult decât cei 99.5 km de pe bikemap. Dar dacă luăm în considerare că 3 din 4 căţărări le-am făcut în zig-zag, ştiu de unde vine diferenţa. Dar măcar am avut ambiţia de a nu pune piciorul jos pe niciuna din ele.

Timpul: 4 ore 23 minute fix. Dar la care o să se adune timpul cât am stat în punctele de alimentare. Aştept rezultatele oficiale. Acest timp e, sincer, cu dus şi întors. Anul trecut, când încă nu ştiam că traseul va fi modificat îmi propusesem să scot sub 4 ore. La acea primă cursă terminasem în 4 h 33 min. Dar anul ăsta mergeam cu cursiera. Când am văzut traseul nou, mi-am zis că cele 4 ore ar fi încă în grafic. Dar când am văzut modificările suplimentare am realizat că îmi va fi mai greu. La gabaritul meu nu-i de neglijat o căţărare de 4 km cu o diferenţă de nivel de 350 m. 

Viteza maximă: 72.5 km/h. Pe coborârea de la Vărbila. New personal best. 

Ca loc, estimez undeva pe locul 90-100. Din 123 înscrişi. La fel, şi aici aştept publicarea rezultatelor. 

Per total a fost o cursă superbă. Dumnezeu să le dea sănătate şi putere de muncă organizatorilor, pentru că tare bine mă simt la cursa asta. Ne vedem la anul.

28.05.2012 - Rezultate oficiale
Timp = 4 : 28 : 59. Asta înseamnă că 6 minute le-am stat prin punctele de alimentare. 
Clasament general: loc 96 din cei 107 care au terminat.
Clasament clasa 30-39 ani: 29 din 31
Concurent nr.643 = Agape Sandrina
Concurent nr.77 = Croitorescu Honorius Cosmin

Tracy Chapman: Give Me One Reason

Give me one reason to stay here and I'll turn right back around
Give me one reason to stay here and I'll turn right back around
Because I don't want leave you lonely
But you got to make me change my mind
Baby I got your number and I know that you got mine
But you know that I called you I called too many times
You can call me baby you can call me anytime
But you got to call me

Give me one reason to stay here - and I'll turn right back around
Give me one reason to stay here - and I'll turn right back around
Because I don't want leave you lonely
But you got to make me change my mind

I don't want no one to squeeze me - they might take away my life
I don't want no one to squeeze me - they might take away my life
I just want someone to hold me and rock me through the night

This youthful heart can love you and give you what you need
This youthful heart can love you and give you what you need
But I'm too old to go chasing you around
Wasting my precious energy

Give me one reason to stay here - and I'll turn right back around
Give me one reason to stay here - and I'll turn right back around
Because I don't want leave you lonely
But you got to make me change my mind

Baby just give me one reason - Give me just one reason why
Baby just give me one reason - Give me just one reason why I should stay
Because I told you that I loved you
And there ain't no more to say

Comunicaţii

Francezii, după săpături arheologice până la vreo 50 de metrii, au gasit nişte fire de cupru şi au ajuns la concluzia că strămoşii lor, galii, aveau o reţea subterană de telefonie.

Nemţii, ca să nu se lase mai prejos, au făcut săpături până la 70 de metrii şi gasind urme de sticlă au concluzionat că goţii aveau reţele subterane de fibră optică.

S-au apucat şi românii să sape şi ajungând la 100 de metrii şi negăsind nimic au ajuns la concluzia că dacii aveau reţele wireless.

Recunoaşterea

Mă trezesc. Ceasul arată 5:34. Se lumina pe afară. Mai stau. Poate adorm la loc. Nu-i chip. 6:42. Mă uit iar pe geam. A plouat azi noapte. Mă apuc să browseresc canalele la TV. 7:20. Mă ridic din pat. Parcă s-a mai uscat şoseaua. Mă spăl, mănânc, mă echipez, pun bicicleta în maşină. 8:09. Plec spre Seciu. 14.5 Celsius. Hai că poate până la Ţărculeşti şi înapoi tot fac. 17 Celsius. Hai că în ritmul ăsta până la Seciu se fac 19. La radio It’s my life. Bon Jovi. Mă şi vedeam dând la pedale. Ies pe DN1. Hopa! Spre Seciu se văd nori negri. Lasă, că poate până la Jercălăi şi înapoi tot fac. La radio anunţă nori de ploaie în nordul capitalei. Ajung pe centura Ploieştiului. La radio: în Bucureşti plouă. Hai că poate cei 8 km de coborâre până la Plopu şi înapoi tot îi fac. Ajung în Boldeşti-Scăeni. O iau spre Seciu. Exact în momentul în care ajung în dreptul cramei începe ploaia. Shit! Ăsta mi-e norocul! Nu mai e nimeni altcineva cu biciclete prin zonă. Mai sunt 40 de minute până ar trebui teoretic să se plece în recunoaşterea traseului. Ce fac? Mai stau? Hai să merg că ploaia se înteţeşte. Nu cred că se mai face nicio recunoaştere. Hai să merg măcar să vad primii 8 km cum sunt. Din maşină. Şi plecat-am. Nu cred că am făcut mai mult de 2 km că ploaia a devenit torenţială. 30 secunde mai târziu a început şi grindina. Mică ce-i drept, dar grindină. Ajung la Plopu. Ce fac acum? La dreapta spre Bucov spre casă sau stânga până la Jercălăi şi apoi de la Urlaţi acasă? Hai stânga. Am trecut pe aici anul trecut dar hai să-mi readuc aminte. Cam asta a însemnat pentru mine recunoaşterea noului traseu al Cupei Emmedue pe şosea. Să fim înţeleşi. Din toate concursurile la care am fost până acum, e drept am fost doar la 5 pînă acum, acesta e cel la care mă văd participând an de an. Până la 70 de ani dacă dă Domnul să fiu sănătos. Îmi doream aşa de mult să merg în recunoaştere. Bineînţeles că era doar un pretext de a face mai multă mişcare... De a-mi forţa puţin limitele... Că 100 km într-o zi nu-i la îndemâna oricui. Dar asta e... De unul singur, de nebun prin ploaie, n-are niciun farmec. Săptămâna viitoare când va avea loc cursa, e altceva. Poate ne ajută totuşi şi vremea atunci. Vom vedea ce va fi... Când intram în Moreni la radio era Adele. Set fire to the rain. Mamă ce i-aş fi dat eu foc ploii ăsteia... Uite cum, în loc să mă plimb pe bicicletă, m-am plimbat eu azi cu bicicleta. Cu bicicleta în maşină. Şi la ora asta tot plouă. Dar lasă că puţin-puţin tot mă scot. A început etapa în Il Giro. A 14-a. Cea care promite prima cernere a favoriţilor. Dacă pentru unii când e marţi e Belgia, pentru mine când plouă e medicinala. Bicicleta medicinală.

Ocupaţi

"Aş fi vrut să fiţi la fel de mulţi şi când ne-am întors de la Mondiale fără medalii" - Cătălina Ponor, către reporteri, la întoarcerea de la Europene.

Cătălina, scuză-i. Erau ocupaţi cu Gigi.

Grafician

Gata. Am dat şi examenul. După patru săptămâni în care weekend după weekend am făcut naveta la Bucureşti, după patru săptămâni în care, nu exagerez, zi de zi m-am culcat după miezul nopţii tot exersând ce tocmai învăţasem, după alte trei săptămâni de pauză în care, de ce să nu recunosc, am mai uitat câte ceva, în sfârşit am dat azi examenul. 10 la teorie. 10 la proiect. Media mi-o vor scrie pe diplomă. Na, că trebuia să mă laud. De fapt, trebuia să ne laud! Pe mine si varu' Costin. Că şi el tot 10 a luat. Şi ar mai fi o fată. De la altă grupă. Suntem şefi de promoţie ca să mă exprim aşa. Cred că domnul Neacşu (trebuia menţionat) ar fi tare mândru de noi. Glumesc la partea cu mândria, dar pe bune acum, eu unul nu am prea avut noroc de profesori aşa buni ca el. Foarte rar. Şi dacă mă gândesc că el chiar e mai mic cu câţiva ani decât mine, mă apucă ameţeala. E drept, nu mai sunt la prima tinereţe. Dar, la urma urmei, am făcut cursurile pentru mine. Pentru cultura mea şi pentru că-mi place, nu pentru o diplomă, ceva în plus de pus în CV. Oricum, dacă ştiţi pe cineva care are nevoie de un grafician, freelancer, let me know. 

Meli după ce i-am povestit cum a fost, zice: Şi vă dă bursă acu'? 

Bună întrebare. La asta nu m-am gândit. Îi întreb peste o lună. Când îmi iau diploma. Măcar sub formă de discount la alt curs. Nu? 

Vrabia ...

Shock to the system

They say lightening never strikes twice, but that's a myth. It doesn't happen often. Lightening usually gets it right the first time. When you're hit with 30,000 amps of electricity, you feel it. It can make you forget who you are. It can burn you, blind you, stop your heart and cause massive hysteria. But for something that happens in only a millisecond, it can change your life forever.

Lightening doesn't often strike twice. It's a once in a lifetime thing. Even if it feels like the shock is coming over and over again, eventually the pain will go away, the shock will wear off. And you start to heal yourself, to recover from something you never saw coming. But sometimes the odds are in your favor. If you're in just the right place at just the right time, you can take a hell of a hit and still have a shot at surviving.

Grey's Anatomy (7.02)

Ruda-Măgureni (ver. 2.0)

După o săptămână destul de solicitantă, după o sâmbătă petrecută cu Anuţa spre, la şi de la Rm.Vâlcea, trezit la cinci, culcat după miezul nopţii, am ieşit azi de dimineaţă cu Gabi şi Sorin pe Ruda-Măgureni. Plimbare super-drăguţă. Cu surprize. Surprize plăcute. Sorin a venit cu camera GoPro. Nou-nouţă. Sorine, aştept filmuleţul. Să văd şi eu fumul de care ziceaţi că a ieşit pe spate. Apoi, altă surpriză. Surpriză fără de care acel fum nu ar fi existat. C.J. Prahova a asfaltat încă vreo 3 km din drum. E drept asta a scurtat partea de off-road dar pentru mine cu siguranţă a dublat plăcerea parcurgerii acestui traseu. Să merg pe dealuri, prin păduri, pe o şosea ca-n palmă, pe o vreme excelentă, alături de prieteni, e pentru mine experienţa supremă în materie de bicicleţit. Un mod excelent de a începe ziua. Băieţi, deabia aştept să repetăm figura.