Cupa Emmeduesport 2011

Şi cum ziceam, am fost weekendul ăsta la Cupa Emmeduesport...

Sâmbătă

Impresii plăcute:

- Când am plecat de acasă erau 14 grade Celsius. Când am ajuns la Bucov erau 19.

- Am putut să-mi aleg numărul de concurs. Doamna de la secretariatul cursei: "Ce număr doriţi?" Eu: "Nu ştiu, ce numere aveţi?" Dna: "De la 49 în sus" Eu: "Daţi-mi atunci 49" (am o slăbiciune pentru acest număr). Dna zâmbind: "Dacă vreţi vă dau un 69"

- S-a pus la staţie Highway to Hell al lui AC/DC chiar înainte de start

- Pe urcarea din Călugăreni. Un ţigan, stând pe margine, în şant, îl întreabă de unde venim pe cel ce era la 10 m în faţa mea. Ăsta nu-i răspunde. Ţiganul: "Dai din cap... Nu vorbeşti..." Trec, şi îi răspund, făra ca el să mă mai fi întrebat: "Venim din Bucov..." Peste drum, două pirande: "Vezi fă, că mai sunt unii care vorbeşte cu rromii...?"

- Tot în Călugăreni. Într-o intersecţie mă întreabă un poliţist: "Plutonul e departe?" Voiam să-i zic: "Nene, plutonul cu siguranţă a trecut de mult. Noi suntem amărâţii din coadă". Îi spun totuşi: "Vine! Vine!". Şi vine şi a doua întrebare: "Dar cum e? Compact sau răsfirat?". "Răsfirat! Răsfirat!" îi răspund. "o să vezi tu..." (în gândul meu) 

- Pe coborârea după Tătaru - conform spuselor lui Gabi - rulam, pe criblură, cu 65 km/h. N-am de unde sa fiu sigur. N-aveam ciclocomputer. Poate data viitoare.

- Organizare foarte bună. S-a văzut că s-a muncit foarte mult. Aş vrut să spun ca organizarea a fost impecabilă dar au fost câteva aspecte care cred că le voi aborda în secţiunea "Impresii mai puţin plăcute". În rest, totul perfect. Voluntarii de nota 10! Poliţia implicată. Foarte multi poliţişti pe şosele. În aproape fiecare intersecţie majoră câte un poliţist veghea (şi nu fac mişto) la siguranţa noastră. Apoi copiii! Minunaţii copii care aplaudau şi făceau cu mâna în fiecare sat. Absolut Superb!

- Vremea numai bună de mers pe bicicletă. În marea ei majoritate ...

- Nu am pus piciorul jos pe niciuna din căţărări. Chiar dacă au fost zone cu pante de până la 18%. Dacă pe zonele de plat treceau cei cu biciclete de şosea fluierând pe lângă mine, pe deal... altă poveste ... Nu aţi vrea acum băieţi foile şi pinioanele mele? :)

- Am terminat cursa.

- Nu am fost ultimul. Dar şi ultimul dacă terminam, eram super-fericit că am terminat-o.

- Când am ajuns acasă am aflat că în Moreni nu plouase. Slavă Domnului! Dacă ştiau ei pe ce potop am mers ultimii 7 km... Cred că mi-ar fi sunat telefonul în continuu...

Impresii mai puţin plăcute:

- M-am sculat pe la 4 dimineaţa, deşi telefonul îl setasem pentru 6:30. Emoţiile...

- Vremea caldă. 90% din cursă: Soare. Hidratare la greu. Cred că în viaţa mea n-am băut 5 litri în 4 ore. Seara eram bronzat pe mâini ca tractoriştii (n-am nimic cu această meserie, respectabilă dealtfel)

- Au fost trei locaţii în care nu stiam încotro să o iau. Primul: Săgeţile arătau o şosea secundară. După 100 de metri dădea într-un drum de ţara. Probabil săgetile indicau traseul de MTB ce se intersecta cu cel de la şosea. Întoarce-te. Al doilea: Săgeţile indicau o şosea asfaltată perfect. Mers cam 1 km. Poate chiar ceva mai mult. Întâlnit alţi ciclişti care se întorceau. Ajunseseră la o pădure. Iar ne intersectasem cu un traseu de MTB. Go Back! Al treilea: în centru la Scăeni. Niciun indicator încotro să o luăm. Noroc că totuşi am găsit pe ploaia aia torenţiala pe cineva care să mă îndrume spre Crama Seciu.

- La finiş nu părea să fi existat vreun sistem electronic de unde să aflu şi eu pe ce loc am terminat. Eventual şi timpul. Comisarii îşi notau pe o hârtie, în ordine, numerele celor ce soseau. Au trebuit să numere câţi au trecut înaintea mea. Mi-au spus că am terminat pe 56. Mulţumesc domnilor pentru răbdare. Aşa a şi fost. Azi de dimineaţă publicaseră deja pe site rezultatele. Locul 56 la general. Din 81 înscrişi. Din 75 prezenţi la start. Din 70 care au terminat cursa. S-au publicat chiar şi timpii. Timpul meu: 4:33:30. Chiar se pupă cu cel din pozele făcute de Gabi. Plecat 10:04. Sosit 14:37. Daca as scadea cele cel putin 10 minute cât ne-am oprit în Ceptura pentru prima hidratare şi startul tehnic, daca aş scădea cele 3 minute petrecute la fiecare punct de alimentare, dacă scad timpul pierdut în zonele cu marcaje şi fără comisari... Nu-i rău pentru o primă cursă pe şosea. Cursă în care singurul obiectiv a fost să văd dacă rezist.

Traseu de bicicleta 988023 - powered by Bikemap 

Per total o sâmbătă bună.

Duminică

Încep cu impresiile mai puţin plăcute. Doar două:

- Nu am prea putut dormi liniştit noaptea din cauza arsurilor solare de pe braţe.

- Nu ştiu cum, dar după cursă, Ana-Maria Diţescu, din Moreni, înscrisă online, deci existentă în baza de date cu aceste informaţii, s-a transformat pe lista centralizată a finişerilor în Ana-Maria Ghiţescu. Din Ploieşti. Doar numărul de participare şi clasa erau corecte. Mai mult, nici măcar Ana-Maria Ghiţescu nu se regăsea pe lista separată cu toţi copii categoriei ei. Problema a fost rezolvată relativ rapid în sensul că lista a fost re-printată cu Ana pe locul ei de drept. Dar tot cu numele Ghiţescu. Diploma a primit-o pe numele corect. Asteptăm totuşi publicarea rezultatelor pe site. Oricum, multumim pentru implicare domnişoarei de cortul Emmedue. Ştie dumneaiei care. Cea care mi-a cerut permisiunea, înaintea cursei, sa-i facă o poză Anuţei.

Impresii plăcute:

- Ne-au lăsat din nou să ne alegem numărul. 29 era deasupra. Şi cum el e alt număr pentru care am o slăbiciune... 29 a rămas!

- Organizatorii au împărţit clasa iniţial unică pentru copii în două : 5-8 şi respectiv 9-13 ani. Era exagerat să pui un copil de 5 ani să concureze cu unul de 13.

- Ana nu a contenit din antrenament/încălzire înainte de cursă. Atât de dornică era! De când aşteaptă ea cursa asta... Eu îi tot ziceam să se mai odihnească, să se păstreze pentru cursă ... ea  ... nimic! O singură poză (maximum două) am reuşit să-i fac stând pe bancă.

- Cu un sfert de oră înainte de cursă au trecut prin faţa noastră nişte băieţi care marcau pe jos, cu vopsea spray, săgeţi pentru traseul copiilor. Bineînţeles că am plecat imediat în recunoaştere cu Ana. În grabă am uitat aparatul foto pe bancă. 5-10 minute mai tarziu, când ne-am întors, aparatul era tot acolo. Cum ne aştepta el cuminte singur-singurel ...

- Ana a terminat pe locul doi la clasa 5-8 ani. Asta după ce imediat după start a luat o căzătură. Practic a plecat la vreo 10 secunde după toţi ceilalţi. Am încurajat-o de pe margine. S-a ambiţionat să treacă de cât mai mulţi. Cât pe ce să iasă prima (din clasa ei). Au fost 31 copii. Ana a terminat pe 18. Dar primii 16 sosiţi au fost din clasa 9-13 ani.

- M-am întâlnit cu Aurelian care a lucrat ca curier la TNT. Sunt cel puţin vreo doi ani de când nu ne-am mai văzut. Şi în ce împrejurări: băiatul lui cel mare, Andrei, a câştigat la 5-8 ani. El a fost singurul mai rapid decât Ana.

- După cursă, până dupaamiază când se făceau premierile, ne-am făcut de lucru. Aşa că, dacă tot eram în Bucov, am mers la Zoo. Apoi am dus-o pe Ana la McDonald's. Plimbat prin Ploieşti şi pe centura lui ... În fine. Câteva ore tată-fiică petrecute frumos.

Trăgând linie, duminica a fost chiar mai reuşită decât sâmbătă. Dar şi efortul depus de mine duminică a fost muuult mai mare decat cel de sâmbătă. Nu exagerez. Sunt frânt. Dar... fericit. Super-fericit!

Notă de final: Pentru pozele de sâmbătă, şi excursia făcută cu maşina, înaintea sau în urma mea, îi mulţumesc lui Gabi. Pentru pozele de duminică îmi mulţumesc mie însumi precum şi celor ce nu mi-au luat aparatul foto de pe bancă în cele 5-10 minute cât l-am lăsat singur.