Huston...

Huston ... We have a problem! 

A devenit un stereotip. În weekend exagerez cu mâncatul. Dar mă urc pe bicicletă şi merg mai mult decât de obicei. Azi, zi de weekend bineînţeles. Mă urc pe medicinală şi dăi! După aproape o oră, 50 de minute mai exact, făcusem 19,2 km. Simt că se întâmplă ceva ciudat cu pedala. Parcă joacă. Mă dau jos. Mă uit. Nu părea nimic în neregulă. Mă urc iar, mai dau trei pedale şi braţul stâng pică. Am rupt butucul pedalier! ‘Tu-i mama măisiii! Mai voiam să fac încă 10 km. Şi ce fac eu de acum înainte? Fără medicinală?

Ce să mai fac... Am demontat-o... Am făcut constatarea... Şi e cam albastră situaţia. Doar butucul nu am cum să-l schimb. E încapsulat cu foaia şi braţul drept. Dacă nenea Daniel nu reuşeşte să-mi sudeze butucul la loc, am cam belit-o pe româneşte. Singura şansa ar fi să găsesc un alt pedalier complet care să se potrivească... Dar asta-i mai greu... Şi durează... După cum ziceam... E cam albastră situaţia. 

Huston...