Filme de weekend

Filme văzute weekendul ăsta:

Duminică: War. Cu macho-man Jason Statham şi karate-man Jet Li. Au început să-mi placă filmele cu Jet Li. Mai mult decât filmele anilor ‘70-‘80 cu Bruce Lee şi Chuck Norris la video pe vremea lui Ceaşcă sau filmele cu Jackie Chan la cinema în anii ’90. Filmul ăsta pe lângă cafteală măcar a avut şi un final neaşteptat.

Dar cireaşa de pe tort a fost sâmbătă. Practic, weekendul, cinefilic vorbind, a început cu ea. Cu cireaşa. The Shawshank Redemption. Unul din filmele mele favorite. Îl am şi pe DVD dar e puţin cam lung pentru a-l vedea cât merg pe medicinală. În schimb sâmbătă noaptea ... plenty of time. L-am urmărit de la zece jumătate pâna la unu. L-am sorbit. L-am savurat. Probabil şi pentru că ştiam cum se termină. Sweet revenge.

De dimineaţă am căutat DVD-ul. Pe copertă scria “Winner” ... “7 Oscars”. Oare cine şi la ce categorii a câştigat? Oare Morgan Freeman leading? Tim Robbins supporting? Best movie? Nu mai ţineam minte. Aşa că am intrat pe IMDb. Surprise! 7 Oscar... Nominations! No win! Filmul, am spus, e unul din favoritele mele. Aşa că, cu o oarecare indignare, am început să caut. Ia să văd, cine au fost câstigătorii şi ceilalţi nominalizaţi? Ei bine: Forrest Gump ... Pulp Fiction ... Four Weddings and a Funeral... Gata, am înţeles! Nu pot obiecta vehement. Dar filmul tot rămâne favoritul meu. Şi se pare că nu numai al meu. Pe siteul IMDb am observat că are cea mai mare notă. E filmul #1 in Top 250. Înaintea The Godfather (locul 2), The Godfather II(locul 3), The Good, The Bad and The Ugly (locul 4), şi Pulp Fiction (locul 5). Ha! Take that Forrest Gump (locul 33)!

Australian Open 2011

S-a terminat Australian Open. 2011. Impresii.

Dar înainte de impresii vreau să spun că am fost plăcut impresionat de ceasul meu biologic. Cum se mobilizează dragul el să-mi facă pe plac! Cam în jumătate din cele 15 zile cât a ţinut turneul m-am trezit între ora 3 şi 4. Fresh! Fără să fie nevoie să pun vreo alarmă. Asta a însemnat că în respectivele zile, înainte de a pleca de acasă, am putut urmări în voie cel puţin 3 ore de tenis.

La serviciu am mai avut din când în când televizorul pornit însă prea mult nu am putut urmări. 5 minute ici, 5 colo...

Bun. Meciuri care mi-au plăcut:

Djokovic – Federer. A trecut ceva vreme de când am mai văzut un meci la fel de bun.

Ferrer – Nadal. Chiar dacă Nadal a fost uşor accidentat şi nu a jucat la potenţial maxim.

Schiavone – Kuznetsova. Şi nu pentru că a fost cel mai lung (4 h : 44 min) meci jucat la fete într-un turneu de Mare Şlem.

Meciuri care cred că mi-ar fi plăcut să le văd pe de-a întregul:

Djokovic – Berdych, care, în ciuda scorului, din câte am văzut, a fost echilibrat.

Wozniacki – Li. Sunt mai mult curios ce s-a întâmplat de a câştigat Li. Wozniacki jucase destul de bine atât cât am apucat să văd.

Li – Clijsters, finala fetelor, din care nu am văzut decât ultimul set.

Djokovic – Murray, finala băieţilor. Am urmărit-o până la 3-2 în ultimul set. La 2-1 m-a sunat Gabi să întrebe dacă nu ieşim o tură cu bicicletele. Cu doar o zi în urmă se înnoise şi el. Am zis că merg. În primul rând din curiozitate. Voiam să-i văd bicla. Meciul era oricum terminate. Şoseaua relativ uscată. Erau zero grade afară dar soarele te îmbia să ieşi. Şi am avut dreptate. Prea mult nu am pierdut. Până am ajuns noi în Iedera meciul se terminase deja.

Una peste alta mi-a plăcut ce am văzut în aceste două săptămâni. Rămane de văzut când mai pun şi eu în practică ce am văzut.

Ravioli ai funghi

Ravioli ai funghi. 250 g. Fierte 10 minute. Pus la foc mic 40 g unt + sos roşii + busuioc + piper. Amestecat până se îngroaşă puţin. Pus pastele într-un vas.  Turnat sosul peste.   Apoi ras 40 g parmezan.

Azi am intrat iar în bucătărie. Cam cu o lună mai târziu decât îmi propusesem.

Bine şi aşa. Bun şi aşa. Papa bun.

Să vă trăiască!

"Să vă trăiască!" Cred că am auzit urarea asta de zeci de ori ieri. De fiecare dată am zâmbit, am mulţumit dar în acelaşi timp am avut o strângere de inimă. Nu ştiu de ce dar de ceva vreme urarea asta îmi dă fiori.

Poate că e şi vina mea. Meli zicea, odată, de demult: "Tu ... gândeşti prea mult". Da, e posibil ca şi de data asta să fi despicat firul în 16, dar când aud "Să vă trăiască!", îmi zic: "Cum aşa? Există şi o altă posibilitate? Doamne Fereşte!"

Da, ştiu că toţi au fost bine intenţionaţi. Da, e o urare tradiţională şi e clar că vine din vremuri în care mortalitatea infantilă făcea ravagii. Dar poate că uneori e bine ca tradiţia să se mai schimbe. La urma urmei, de ce ceva nou (şi poate mai bun) nu ar putea deveni tradiţie?

Da. De foarte multe ori şi mie îmi vine să fac urarea asta. Automatismele, fir-ar ele să fie! Dar îmi dau peste mână, îmi dau peste gură (figurat vorbind) şi încep să-mi storc creierii pentru a găsi o altă variantă. Una care să-mi sune mai puţin sinistru. 

Sting: Desert Rose

Hadaee mada tawila

Wa ana nahos ana wahala ghzalti

Wa ana nahos ana wahala ghzalti

Wa ana nahos ana wahala ghzalti

Oh night oh night

It has been a long time

And I am looking for myself and my loved one

And I am looking for myself and my loved one

And I am looking for myself and my loved one

I dream of rain

I dream of gardens in the desert sand

I wake in vain

I dream of love as time runs through my hand

I dream of fire

Those dreams are tied to a horse that will never tire

And in the flames

Her shadows play in the shape of a man's desire

This desert rose

Each of her veils, a secret promise

This desert flower

No sweet perfume ever tortured me more than this

And as she turns

This way she moves in the logic of all my dreams

This fire burns

I realize that nothing is as it seems

I dream of rain
I dream of gardens in the desert sand

I wake in vain

I dream of love as time runs through my hand

I dream of rain

I lift my gaze to empty skies above

I close my eyes

This rare perfume is the sweet intoxication of her love

Aman aman aman

Omry feek antia

Ma ghair antia

Ma ghair antia

Aman aman aman

My life is for you

And no one other than you

And no one other than you

I dream of rain
I dream of gardens in the desert sand

I wake in vain

I dream of love as time runs through my hand

Sweet desert rose

Each of her veils, a secret promise

This desert flower
No sweet perfume ever tortured me more than this

Sweet desert rose

This memory of Eden haunts us all

This desert flower

This rare perfume, is the sweet intoxication of the fall

Ya lili ah ya leel

Oh night oh night
 

Weekend Prima

Nu ştiu cum s-a făcut dar toate filmele văzute în weekend au fost pe Prima.

Vineri: Clear and Present Danger. Harrison Ford. Anne Archer. Willem Defoe. James Earl Jones.

Sâmbătă: Cop Land. Sylvester Stallone. Harvey Keitel. Ray Liotta. Robert de Niro.

Duminică: American Cuisine. Jason Lee. Irene Jacob.

Toate filme OK. Cop Land văzut pentru prima oară.

Trecând peste filmele Prima, pentru că weekendul ăsta ne-am plimbat, am făcut cumpărături, ne-am odihnit, şi, în general a fost un weekend liniştit pot spune că per total a fost un weekend "prima".

CUBE Team Kid 240

Ana, Meli şi subsemnatul i-am însoţit pe Gabi şi Alex azi la Braşov. Întâi la Decathlon. Apoi la PlayBike. De la PlayBike voiam să-i cumpărăm Anuţei o bicicletă. Tot CUBE. Dar pentru copii. Cum nu o mai aveau  (trebuia  să-i fi sunat de ieri aşa cum intenţionasem) ne-am orientat la faţa locului. Aşa că în loc de o bicicletă cu roţi de 20”, i-am luat una cu roţi de 24”. În loc să aibă furca fixă, o are cu suspensie. Şi în loc să aibă doar o foaie pe faţă, are trei. E un mountain bike în toată regula. Un mountain bike în miniatură. E drept a şi costat ceva mai mult. Ca să plătim a trebuit să scoatem şi cardul lui Meli. Ne-a cam prins nepregătiţi :). Asta e. Partea bună e că nu mai trebuie făcut nici un upgrade peste doi ani. I l-am făcut de acum. Eram tentat de la început să-i luăm o bicicletă cu roţi de 24” dar mi-era frică să nu fie prea mare. M-am înşelat. Coborând gidonul şi şaua a devenit numai bună de Anuţa.

Pentru a ieşi în echipă cu noile cubuleţe trebuie doar să aşteptăm primăvara. Azi a început să ningă. Iar.

Bradul de Crăciun

Cred că de Ajun mi-a/ne-a luat vreo trei ore să facem bradul. Scos din cutie. Aranjat crengile. Pus instalaţiile. Pus globurile. Dar avut grijă să nu punem două globuri de aceeaşi culoare unul lângă altul. Şi eventual de nuanţe care se asortează. Pus beteala. Aranjat camera. Pus o plasă luminoasă şi încă ceva beteală.

Azi, ţac-pac, în juma' de oră totul era strâns şi depozitat în debara.

Ce greu şi ce mult timp îţi ia să faci ceva frumos şi ce uşor şi repede poate fi distrus.

Michelle Pfeiffer

I act for free, but I demand a huge salary as compensation for all the annoyance of being a public personality. In that sense, I earn every dime I make.

Ultimately, I believe the only secret to a happy marriage is choosing the right person. Life is a series of choices, right?

If you think hitting 40 is liberating, wait until you hit 50 - and I was surprised at how liberating it was. The anticipation of something is always much worse than the reality.

Filme de weekend

La ce filme m-am uitat în ultima vreme? Păi, n-am văzut prea multe. În timpul săptămânii nu prea mai am timp. Până şi pentru Anatomia lui Grey mi-am pus alarmă specială pe telefon. Aşa că au cam rămas filmele din weekend.

Săptămâna trecută am văzut/revăzut trei filme lejere. Keeping the Faith (tradus Preotul, Rabinul şi Fata) cu Ben Stiller, Edward Norton şi Jenna Elfman. Apoi două filme d’ale lui Adam Sandler. The Longest Yard, care îl am şi pe DVD. Şi, în premieră, la vreo 7 ani de la apariţie, 50 First Dates. Drăguţ şi el.

Weekendul ăsta am revăzut alte trei filme. Ballistic: Ecks vs. Sever cu Lucy Liu şi Antonio Banderas. Ar trebui să-l am şi pe DVD. To Gilligan on Her 37th Birthday cu Michelle Pfeiffer. Şi Leon cu Jean Reno.

Filme drăguţe. Filme uşoare. Filme de weekend.

Pe două roţi. Din nou.

20 Noiembrie. 20 Noiembrie a fost ultima zi în care am fost cu bicicleta spre Valea Lungă. Asta până weekendul ăsta. E drept, de atunci am mers zilnic pe medicinală. Am făcut peste 1200 km. Dar nu se compară mersul pe medicinală, în faţa televizorului, cu mersul pe bicicletă alături de un prieten, trăgând aer curat în piept şi admirând un peisaj deloc monoton.

Vineri, după ce m-am întors cu tata de la Bucureşti, am mâncat de dupăamiază şi mi-am scos pentru prima dată noua bicicletă pe stradă. Şoseaua era cât de cât uscată. Da. Ştiu. E MTB, nu are nevoie de şosea uscată! Dar intervine acel sentiment de protejare despre care ziceam mai demult. După prima zgârietură, mai discutăm. Aşa că deocamdată am mers doar cât şoseaua era uscată. Ca primă impresie... E un vis. E prima mea bicicletă “adevărată”. E mai mult decât mă aşteptam. Pe scurt: pinioanele şi foile se schimbă rapid şi precis. Frânele sunt foarte, foarte bune. Nu auzi un fâşâit. Niciun scârţâit. Auzi doar cauciucurile de offroad pe asfalt. Furca n-am testat-o. Nu pot spune că am testat-o pentru că deşi sunt destule gropi în asfalt ele nu se compară cu condiţiile reale la care ar trebui să poată face faţă. 2 km pe şosea şi m-am întors acasă. Am mers apoi pe medicinală.

Ieri, după cum stabilisem cu Gabi, am ieşit în sfârşit cu bicicletele pentru o tură până la Valea Lungă. Mi-am luat bineînţeles vechea bicicletă. Şi am luat-o uşor. 30 km într-o oră şi jumătate.

Azi l-am cruţat pe Gabi. M-am dus doar eu. “Gaba” e tătic din nou. Şi cum Danina îi promisese aseară ca o să-l lase pe el de gardă cu David am zis să nu-l mai obosesc şi eu. În plus, de mâine reîncepe serviciul. Gata cu vacanţa!

Pentru mine a început sezonul pe două roţi. Asta, dacă nu ninge iar.

 

Cristina Neagu

Aseară am aflat că Cristina Neagu a fost declarată cea mai bună jucătoare a lumii în 2010. A primit 25% din voturile specialiştilor din Federaţia Internaţională, jurnalişti dar şi fani. Pe locul doi, cu 23% din voturi s-a clasat Katrine Lunde-Haraldsen cea care mi se părea cea mai periculoasă dintre contracandidate. Avea şi de ce. E o jucătoare excepţională şi anul trecut câştigase "doar" Liga Campionilor cu Viborg şi Campionatul European cu Norvegia. Cu toate astea ca bun român şi fan ce sunt am intrat pe siteul IHF şi am completat formularul online.

Pe cine am votat? La fete pe Cristina bineînţeles. La băieţi l-am ales pe Thierry "Das Mauer" Omeyer. De ce pe el? Pentru că deşi credeam că Nikola Karabatic va câştiga, mi-aş fi dorit ca "Zidul" să câştige. E foarte greu ca un portar să fie ales cel mai bun jucător al anului. Dar el o făcuse deja. Acum ar fi fost singurul portar care câştiga de două ori. Oricum e unul dintre cei mai buni portari care au existat vreodată. Probabil cel mai bun. De câştigat a câştigat cehul Filip Jicha (31%) actual coechipier cu Thierry (17%) şi fost coechipier cu Nikola (28%).

Oricum sunt bucuros că Cristina a câştigat. Nu ştiu exact în ce proporţie au contat voturile specialiştilor, jurnaliştilor şi fanilor, dar cred că măcar 0.001% din acei 25% e de la mine. Meritul, oricum, e 100% numai al ei.

Faith

At the end of the day faith is a funny thing. It turns up when you don't really expect it. It's like one day you realize that the fairy tale may be slightly different than you dreamed. The castle, well, it may not be a castle. And it's not so important happy ever after, just that its happy right now. See once in a while, once in a blue moon, people will surprise you, and once in a while people may even take your breath away.
 

Kinda funny

Cu ani în urmă mi-a trimis Mircică un link. Un site unde introducând un nume se crea un middle name de gangster pentru el. Rezultatul: Răzvan "The Ox" Diţescu. M-a distrat aşa de mult că şi azi îl mai ţin minte.

Ieri am intrat pe Facebook să-i urez La Mulţi Ani lui George. Am văzut un link postat pe wall-ul lui Bogdan. Către o aplicaţie FB. Ce făcea respectiva aplicaţie? Adapta un proverb introducând numele tău în el. What the Hell... Let's try it!

Cine umblă cu Răzvan Diţescu, se mânjeşte şi pe buze.

Mii de ROFL

Despre programare

Vorbeam cu Mircică ceva mai devreme şi dintr-una în alta mi-a zis că i s-a cam luat de programare.

Io, ce să mai zic. Cred că de vreo 10 ani nu am mai scris un program. Nici nu am mai avut nevoie. Nici chef. Nici nu m-am ţinut la curent cu noutăţile. Iar cu timpul uiţi şi ce ai învăţat. Poţi oricând să reîmprospătezi şi chiar să înveţi ceva nou dar oricum apar lupi tineri, cu mai puţine obligaţii, mai însetaţi şi poate mai rezistenţi.

Nu ştiu ce mi-a venit dar am început să râd şi i-am spus să se reprofileze. În meseria noastră dacă nu devii milionar (sau miliardar) în 10 ani, eşti mâncat.

Zi că nu-i aşa!

Oameni vs. vinuri

Mă pricep la oameni cam cât mă pricep şi la vinuri. Adică, deloc.

Îmi amintesc de vinul spumant la zilele onomastice din timpul liceului. Îmi amintesc de Busuioaca de Bohotin pe care o aduceau ai mei când veneau de la Botoşani. Îmi amintesc de paharul de Grasă de Cotnari din timpul facultăţii, miercurea, când dormeam la Vale şi Viorel. Cam astea sunt vastele mele cunoştinţe în materie de vinuri. Punct. Dacă după acele vremuri sunt uneori nostalgic, vinurilor respective deşi bune, chiar nu le duc lipsa. Pur şi simplu.

Altceva voiam să zic. Se spune că vinurile, în timp, devin mai bune. Că-şi dezvoltă buchetul... sau altceva ... Au un “quelque chose” în plus acolo. Ideea e că odată cu trecerea timpului ar deveni mai bune. Sunt cazuri în care vinul păstrat în anumite condiţii rămane bun cu sutele de ani. Dar în acelaşi timp alte vinuri se pot transforma în oţet. Oţet, care e şi el bun, dar la salate.

Cred că şi la capitolul oameni e cam la fel. În timp, ei fie devin mai buni, fie se acresc.

Am destui prieteni şi cunoştinte care spun că îmbătrânesc. Da, dar uitându-mă la ei văd că îmbătrânesc frumos. Arată la fel. Unii, poate chiar mai bine. Gândesc la fel. Poate chiar mai bine. De fapt, sigur mai bine pentru că acum au şi mai multă experienţă. Toţi au realizat ceva. Au lăsat ceva în urmă. Pot spune că sunt împliniţi. Da. Poate fiecare îşi doreşte ceva în plus. Şi încă ceva. Şi încă ceva. Dar e în natura noastră să ne dorim mereu mai mult.

Pe de altă parte, cunosc destui care s-au acrit. S-au oţetit. Poate chiar prea repede. Prea devreme.

Cât despre mine, ce să spun ... Nu ştiu ... Zic (şi sper) că sunt încă în stadiul de vin. Şi, mai sper că o să amân cât mai mult posibil momentul în care voi deveni unul din ingredientele necesare pregătirii salatei de varză. Fie el oţetul, fie varza.

  

Metallica: Nothing Else Matters

So close, no matter how far

Couldn't be much more from the heart

Forever trusting who we are

and nothing else matters

Never opened myself this way

Life is ours, we live it our way

All these words I don't just say

and nothing else matters

Trust I seek and I find in you

Every day for us something new

Open mind for a different view

and nothing else matters

never cared for what they do

never cared for what they know

but I know

So close, no matter how far

Couldn't be much more from the heart

Forever trusting who we are

and nothing else matters

never cared for what they do

never cared for what they know

but I know

Never opened myself this way

Life is ours, we live it our way

All these words I don't just say

Trust I seek and I find in you

Every day for us, something new

Open mind for a different view

and nothing else matters

never cared for what they say

never cared for games they play

never cared for what they do

never cared for what they know

and I know

So close, no matter how far

Couldn't be much more from the heart

Forever trusting who we are

No, nothing else matters

Eva

Eva. Un nume frumos. Atât de frumos încât dacă Ana se năştea cu doi ani mai devreme, o chema, probabil, Eva. Dar Meli i-a dat numele ei. Cui? Ei, Evei.

Cine este Eva? Eva este prima fetiţă de malamut nascută la noi. Eva este singurul nostru malamut care e cu noi din prima lui zi.  Eva este cea care lăsând-o la ai mei pentru două zile cât eram la Constanţa cu Enica şi Carlos la concursuri, nu şi-a făcut nevoile. Când ne-am întors şi am început să o mângâiem s-a lungit toată ca o blană de urs în bucătărie şi şi-a dat drumul. Ce băltău!

Eva este cea care poate deschide orice poartă sau uşă dacă nu e încuiată. Eva este una din cei doi căţei cu care am fost în cea mai nebunească călătorie cu maşina. Moreni-Barcelona. Şi retur. În 2004 la Europene. Eva. Campioană a României la juniori şi seniori. Eva. Un Malamut şi jumătate. Mamă grijulie şi tandră. Voioasă. Haioasă. Inteligentă. Puternică.

Eva. Primul malamut care ne părăseşte. De azi Eva trăieşte doar în amintirea celor care au avut privilegiul de a o întâlni şi cunoaşte.

De ziua ei, într-o zi cu eclipsă de Soare, o stea din curtea noastră s-a stins.

Einstein

Intellectuals solve problems, geniuses prevent them.

Only two things are infinite, the universe and human stupidity, and I'm not sure about the former.

I do not know with what weapons World War III will be fought, but World War IV will be fought with sticks and stones.

If A equals success, then the formula is: A = X + Y + Z, X is work. Y is play. Z is keep your mouth shut.

The only reason for time is so that everything doesn't happen at once.

When you are courting a nice girl an hour seems like a second. When you sit on a red-hot cinder a second seems like an hour. That's relativity.

Once we accept our limits, we go beyond them.

Everything that can be counted does not necessarily count; everything that counts cannot necessarily be counted.


Learn from yesterday, live for today, hope for tomorrow. The important thing is not to stop questioning.

D'ale Anei (decembrie 2010)

Din categoria "Aşa-i"

Meli: - Ana! Tu nu mă asculţi ...

Ana : - Da


Din categoria "Iubire"

Ana :  - Mulţumesc lui Dumnezeu că mâine stau acasă ...

Eu  :  - De ce?

Ana :  - Pentru că ... eu cred ... că lu’ Luci îi place de mine... Asta... o dată!

Eu  :  - Şi a doua?

Ana :  - Mă "inervează"... Crede că mă uit la el... Dar eu mă uit la Adi...

Din categoria "Filme"

Eu  :  - Nu mă uit la Iubire şi Onoare ...

Ana :  - De ce?

Eu  :  - Pentru că ăsta e serial pentru fete ...

Ana :  - Da. Dar mai înveţi şi tu ceva... Să nu devii arab!

(n.r.: se pare că Meli a învăţat-o de bine)

Din categoria "Sigur de la grădiniţă luate"

Ana : - Zii lăcustă !

Eu  : - Lăcustă

Ana : - Cacă-te şi gustă! ... Vezi ce glume bune avem noi la grădiniţă?

Din categoria "Nu-i vina mea"

Eu  : - Ce s-a întâmplat aici?
Meli: - A vărsat Ana sticla cu apă.
Ana : - Nu-i vina mea. S-a agăţat sticla de mâna mea.
Eu  : - Ha! Ha! Ha!
Ana : - Seriooos!


Din categoria "Missunderstandings"

Eu  : - Uite! Vezi? Ăla e un tun de zăpadă.

Ana : - Cum adică "tunde zăpada" ?