Araucana

Mai toată viaţa bunicii mei au crescut găini. Tataie era mare pasionat. Ţin minte cum discuta la telefon, cum făcea vizite şi schimba cocoşi cu prietenii sau cu diverşi cunoscuţi. Întotdeauna am avut cocoşi frumoşi în curte.

Tataie a murit în martie 1995 dar ţin minte prima zi de Paşti a acelui an. Coincidenţa făcea să fie şi Sf. Gheorghe în acea zi. Pe bunicul meu îl chema Gheorghe. Stăteam la masa din bucătărie şi mamaie aude niste piuituri. O cloşcă a apărut în curte. Cu vreo 30 de pui după ea. Nimeni nu o pusese să clocească. De fapt nimeni nu-i observase lipsa după moartea lui tataie. A găsit un fel de vizuină săpată de câini pe dealul care se ridica în spatele curţii şi acolo, de una singură, a depus ouăle şi le-a clocit. Erau puii ăia ca argintul viu. Argint viu negru. Toţi erau tuciurii.

Acum vreo 10-12 ani am vorbit cu un crescător din Sibiu şi m-am dus să iau nişte pui de Wyandotte argintiu. Îmi plăcea enorm această rasă. Şi încă îmi mai place. Pe lângă ei am luat şi niste Brahma herminat - îi plăceau lui mamaie - şi nişte Orpington galben la cererea mamei. Brahma si Orpingtonii au trăit. Dar niciun Wyandotte nu a ajuns la maturitate. Am mai făcut apoi o încercare cu nişte ouă de Wyandotte cumpărate de la un crescător din Breaza. Puii au ieşit, dar, la fel, după câteva luni au început să moară unul cîte unul, oricâtă grijă am avut de ei. Mi-am zis că poate rasa aceasta e mai sensibilă sau că pur şi simplu nu a fost să fie să am parte de ea. De atunci nu m-au mai interesat găinile. Găini nu am mai avut în curte decât până a murit mamaie. Ai mei nu mai aveau cum să aibă grijă de ele aşa că le-au sacrificat şi de aproape 7 ani mâncăm carne şi ouă doar din comerţ.

Acum o lună, nişte "mici" (ce nu te omoară te face mai puternic) probleme de sănătate m-au făcut să caut pe net să văd dacă există cumva şi ouă "mai sănătoase". Dintr-una în alta am aflat de rasa de găini Araucana. Tot citind şi văzând poze cu ele, m-a prins iar microbul. Aşa că după ce m-am întremat puţin am luat legătura cu un crescător din Măneşti. Şi uite cum acum două zile m-am făcut cu un cocoş şi trei găini din această rasă. E o rasă mai nouă. Abia acum o sută de ani au început să fie importate din America de Sud, Chile mai precis. Practic sunt nişte găini sălbatice, cărora le lipseşte coada şi care fac ouă de culoarea verde-albastrui. Şi din câte am citit colesterolul pe care îl conţin aceste ouă este colesterol "bun" şi nu "rău" precum cel al celor obişnuite iar acizii graşi sunt precum cei conţinuţi de carnea si grăsimea de peşte.

În prima seară m-am distrat copios. Mergînd să văd dacă au intrat în coteţ să se culce le-am găsit aţipite pe craca unui tei din curtea lor. Aseară, aceeasi poveste. Vedem ce va fi în seara asta...

Sănătoşi să fim. Şi ele la fel.