Ca Mancuso

Hai că am ajuns să scriu şi eu ca Mancuso. Adică din an în Paşte. Despre lucruri petrecute cu mult timp în urmă şi pe care nimeni nu mai dă doi bani. Scuze Mancuso dar uite că nu eşti singur.

Mi-am promis că scriu aici imediat după ce mă întorc din Slovacia. Dar n-a fost să fie. Oboseală mare, timp pe sponci şi între timp am realizat că nici nu are rost să scriu toate prin câte am trecut ci doar rezultatul. Outcome-ul cum ar zice englezul proaspăt divorțat de Uniune.

Păi ce să vă zic acum? Vă voi spune doar despre Ana. Că de rezultatele ei sunt cel mai mulţumit. A venit acasă cu o medalie. Bronz la kata echipe. La kata individual a terminat pe locul 5. A bătut în primul tur pe cea care a ieşit pe locul trei la ultimele două campionate europene. Şi care, apropo, o învinsese în urmă cu doi ani în meciul pentru locul trei. În turul doi a fost învinsă de campioana europeană din ultimii doi ani. Şi care a ieşit şi anul ăsta tot campioană europeană. Dar Ana a intrat în repasaj. În repasaj a mai câștigat un meci şi apoi în meciul pentru locul trei arbitrii au decis că slovaca să ia locul trei, Anuței revenindu-i locul cinci.

La kumite a pierdut în primul tur la cea care a ieşit vicecampioana europeană. Dar a intrat în repasaje unde a mers mai bine şi a luat până la urmă locul 7.

Avand în vedere că deabia a trecut la altă categorie şi că nimeni din ţară nu a obținut rezultate mai bune ca ea la această categorie, nu pot fi decât mulţumit. Chiar că nu am nimic ce să îi reproşez (nu că i-aş reproşa vreodată ceva).
Pentru că nu am scris imediat ce ne-am întors, între timp Ana a terminat şi clasa a cincea. Şi ca să nu mă laud pe Facebook vreau să mă laud măcar aici. A luat premiul de excelenţă. Medie 10. Dar a şi muncit tot anul pentru ea... 
Şi pentru că nici despre asta nu am scris la timp, a mai apărut ceva despre care vreau să scriu... Băi, ești nebun? A dat Rafael Aghayev like la două din pozele mele. Şi nici măcar nu suntem prieteni... Cum, nu ştiţi cine e Rafael? Căutaţi pe net. Sau hai că vă spun eu. E cel mai titrat karateka în activitate. De vreo zece ori campion european și doar de vreo cinci ori mondial. La kumite. Adulat de unii. Urât de alţii. O personalitate. Cu personalitate. Dar vă dați voi seama ce fotograf sunt eu? Da băi, mai tare ca Mancuso... :))