Aventura slovacă

Hai că mi-am mai revenit. Să vă povestesc.  

Plecat joi din Moreni. Fix 24 ore mai târziu am ajuns la hotel în Nove Zamky rupt de oboseală pentru că toată noaptea am condus. Slovacia, atât cât am vazut din ea, mi-a plăcut. Mă simțeam ca acasă. Sătuce cu case şi garduri normale, ca la noi. Chiar discutam cu Vio că parcă suntem ba-n Găești, ba la Ghirdoveni. Doar că acolo era mai curat, mai liniște și aproape pustiu pe străzi. M-a șocat cât de slab era traficul pe acolo.

Buuun. Competiția acum. Sâmbătă intră Ana. Competiția la kata a fost un rollercoaster pentru mine. Ana câștigă primul meci. Îl pierde apoi pe cel de-al doilea. Pierde în fața celei care în final a devenit campioană europeană. Dar pentru că respectiva a ajuns în finală toți cei eliminați de ea pe drum au primit o a doua șansă. Repasajul. Adică șansa la un bronz. În repasaj Ana bate în primul meci. Speranțele mele cresc. Mai rămânea un singur meci. Cel pentru bronz. Meci care, din păcate, l-a pierdut. Asta înseamnă totuși că termină pe locul 5. Loc 5 care nu-i de colo, ea fiind cea mai tânără din categorie. Hai să o luăm altfel. Toate fetele de pe podium vor avea 12 ani anul viitor. Vor schimba categoria. Ana va rămâne. Deci, dacă munceşte şi se perfecţionează, cine ştie...

Kumitele acum. La kumite Ana a avut, într-un fel, noroc. La categoria ei de vârstă şi greutate au fost doar 4 concurente. Deci medalie de bronz asigurată. Nenorocul a fost că, la fel, toate competitoarele ei erau mai mari. Și ca vârstă dar și ca greutate. Niște namile, ce mai. Înainte de a pleca în Slovacia eram sigur că Ana va pica la tragerea la sorți cu slovaca. Așa a și fost. În meci Anuța s-a descurcat binișor. Adică nu a pierdut pe tatami. 0-0 la final. Calificarea a fost decisă de arbitrii. 2-1 pentru slovacă. Asta e. Ana a avut șansele ei însă mai are timp să învețe și să profite de ele.

Acum, mă credeți sau nu, sunt mult mai mulțumit de rezultatul de la kata decât de cel de la kumite. O medalie de bronz la europene rămâne o medalie de bronz dar locul 5 la kata m-a uns pe suflet. E mai mult decât credeam. Da, speram la mai mult, dar stiam că va fi aproape imposibil de venit cu medalie la kata. 

După concurs am dus copiii, de fapt doar o parte din ei - Ana, Ioana (care a luat bronz la kata), Raluca (aur la kata) și Claudiu - la o pizza și un suc în oraș. Distracție mare. Pe străzile semi-pustii din Nove Zamky doar ecoul vocilor lor se auzea. Campiooonii! ... Campiooonii! ...

Duminică a intrat și sensei în concurs. Argint la kata. Adaugă și două medalii obținute de Ștefan sâmbătă - bronz la kata și argint la kumite - adaugă locul 5 al lui Alex la kumite și poți spune că Petrom Flacăra nu s-a dus chiar la plimbare în Slovacia.

La 15.30 plecam după autocarul care se întorcea în România. Viteză mai mare, pauze mai scurte, mers noaptea, oboseală. Dar la 4 dimineață eram acasă. 

Cam asta fu aventura noastră slovacă. Aventură în care am fost șofer, însoțitor, pozar, tată.