Plimbare fără scop

Ieri a fost prima zi în ultimele şase săptămâni când dimineaţa ridicându-mă din pat nu a trebuit să şchiopătez. Ba chiar la concursul de la Câmpina m-am trezit alergând pe lângă bicicletă împreună cu Ana. Fără să mă doară. Sau măcar o jenă, ceva acolo. Ba chiar după concurs, ajuns acasă, mi-am încercat norocul pe prima urcare sper vârful lui Stanciu. Şi mi-am luat KOM-ul înapoi. E drept, eram dopat cu un baton Isostar, ciocolata de casă şi îngheţatele ingurgitate la Câmpina. Genunchiul drept continua să reziste.

Azi însă mi-am zis să nu întind coarda. Trebuie să-mi menajez ligamentele. Aveam de gând să merg în plimbare. Efectiv în plimbare. Şi în plimbare am plecat. Nu mi-am făcut niciun plan. Nici în ce direcţie să o iau, nici unde să mă întorc, nici pe ce segmente să-mi încerc puterile. Nimic. Am zis doar să mă plimb. Maximum două ore. Pe drum însă au început tentaţiile. Mergeam spre Valea Lungă. Traseul tradiţional de care nu cred că mă pot sătura vreodată. Îmi trece prin cap să o iau spre Ulmet, Pucioasa, apoi Târgovişte unde mă aşteaptă câteva segmente neparcurse vrodată pe Strava. Vreau să aflu pe unde mă situez în comparaţie cu prietenii târgovişteni. Am rezistat însă tentaţiei. Ca argumente am folosit faptul că tura ar fi durat vreo trei ore (ceea ce nu era un inconvenient chiar aşa de mare pentru că oricum nu aveam o anumită oră la care trebuia să fiu înapoi) dar am folosit argumentul suprem: drumul de la Schela Mare până la primărie e execrabil. Nu are rost să-mi nenorocesc cursiera pe cei 4-5 km din Moreni.

Atunci o să merg spre Ulmet dar la primărie în Vârfuri mă întorc. Aşa o să fac. Ajung la primărie. Hai până la intersecţie. Ajung la intersecţie. Hai ... nu vrei să urci spre Cojoiu? A fost Olimpiu ieri. A făcut şi el tura 3 în 1. Hai mă, hai! Bine mă, hai! Dar nu forţezi genunchiul, da? Bine, bine! Dar ce sunt fraier? Hai că mă simt bine. Nu forţez dar nici în plimbare nu merg. Ajung în vârf. 24 km. Asta înseamnă 48 în total. Hai să rotunjim până spre 50. După ce cobori o iei spre Ulmet dar la baza lui te opreşti. Capisci? Capisco! 

Mă întorceam apoi prin Valea Lungă când îmi zic: Hai, gata cu joaca. Trage şi tu tare măcar prin Ogrea. Să ştii că mai ai un segment pe care ştii că ai dat tot ce ai putut. Şi am dat tot ce am putut.  

Apoi prin Iedera mă apropiam de U2-ul lui Sorin. Hai trage şi aici tare. Doar de curiozitate. Şi am tras.

Ajung acasă. Sincronizez tura. 2 achievements. KOM pe Cojoiu. KOM prin Ogrea. Şi pe U2 am scos cu 2 secunde mai mult decât cel mai bun timp al meu... Halal plimbare fără scop! Dar, pe bune, chiar aşa a fost! 

Măcar mă consolez cu gândul că intenţia contează.