Mura

Acum doi ani în ianuarie, de ziua ei, mi-a murit Evuţa. Anul ăsta tot în ianuarie a murit şi Enica. La vreo lună după ce a murit şi Enica am început să mă gândesc că Indy şi Carlos nu întineresc nici ei şi că ar fi cazul să îmi iau o altă fetiţă. Bun. Cu gândul la vreo cinci femele împrăştiate prin toată Europa (da, recunosc, sunt cam mofturos când vine vorba despre malamuţi) am zis să discut cu proprietarii lor să văd ce planuri de monte au. 
Am zis să vorbesc întâi cu Adriana pentru că geografic vorbind ea era cea mai apropiată dar şi pentru că avem cam aceleaşi gusturi în materie de malamuţi. Ce aflu? Exact în ziua respectivă Adriana se întorsese de la o clinică din Germania unde o inseminase artificial pe Milou. Fingers crossed! Tatăl puilor: Stetson. Pentru cine nu ştie cine e Stetson... El e unul dintre malamuţii mei favoriţi. Din toate timpurile! Malamutul numărul 3 în 2008 în America. Numărul 6 în 2009. Award of Merit la Westminster în 2009. BISS la AMCA-ul din 2009. Gata. Nu mă mai interesau planurile celorlalţi. Eu ştiam deja ce-mi doream. So, fingers crossed, as I said. 

5 săptămâni mai târziu prima veste bună: Milou e gravidă. După alte 4 săptămâni, Milou naşte. 8 pui. 3 fete şi 5 băieţi.

Ca să mai scurtăm povestea vă mai spun doar atât. Vineri am plecat spre Arad iar sâmbătă ne întorceam acasă cu Mura. 
Da. Aşa o cheamă. Mă rog, acesta e numele de alint. Că în pedigree ea este Arctic Village My Oh My. Aşadar, my oh my, faceţi cunoştinţă cu ea. Cu Mura.