Retrospectiva 2012

Déjà vu. Început nou de an iar eu mă gândesc la cel care a trecut. Ce am făcut? Cum a fost 2012 pentru mine? Păi, cum să fie. Să zicem că a fost "un an mai bun", conform urărilor tradiționale. Asta deși au fost ceva  probleme de sănătate. Babi, mama, tata. Chiar și eu am descoperit că am un început de artroză. Oricum nu am trecut prin ce am trecut în 2011. 
Dar gata cu văicăreala. Au fost momente în care, în ciuda tuturor problemelor, realizezi că putea fi mai rău. Că poți fi considerat oarecum norocos în comparație cu alții. Când ai artroză și timp de mai bine patru săptămâni nu te poți urca pe bicicletă te bucuri că încă te poți deplasa pe propriile picioare. Și că există un sport - înotul - pe care încă îl poți practica. Când ai un tată care se pregătește să intre în sala de operație și vezi în sala de așteptare părinți ai unor copii de doi respectiv zece ani sunt operați de tumori pe creier, realizezi că problemele tale pălesc în comparație ale altora. Așa că să ne concentrăm asupra lucrurilor frumoase, pozitive, din viața noastră.

Ce ar fi de reținut din 2012? Cred că 2012 a fost anul în care ne-am plimbat cel mai mult. Și în țară dar și prin străinătate. Bucovina, Transalpina, Delta, Anglia, Franța, Olanda și Belgia. Plus Italia. De două ori. Botez respectiv tăiat moț Elizabeth. Dar acestea două ar intra la categoria "împliniri sufletești". Iar dacă suntem la această categorie plusez cu nășirea lui Ștefan și Leti și participarea la cununia civilă a lui Bogdan cu Cătă (pe ei îi nășim vara asta).

La nivel "sportiv" pot spune că am lăsat-o mai moale cu tenisul (în special cu cel pe ciment) din cauza căruia am avut criza de artroză. Am mers însă, cât am putut eu de mult, pe bicicletă. Puțin peste 5.200 km. Incluzând și participări la 6 curse anul ăsta. Târgoviște, Emmedue, KOM, Surmont, TransAlpin si Câmpina. Ultimele două împreună cu Ana.

La nivel "profesional" mă bucur că în primăvară am făcut cursul de grafician. Dar cum spuneam și atunci, am făcut cursul ăsta pentru mine nu pentru a-l trece în CV. Să trecem la acest capitol și menținerea fabricii pe linia de plutire.

Tot în 2012 mi-am îmbunătățit rezultatele la Salonul Național de Fotografie Turistică. După două locuri doi în anii precedenți, acum am luat premiul întâi. Rămânând în ramura "artistică" pot spune că 2012 a fost și anul în care m-am apucat de pictură. La nivel de hobby, bineînţeles. Dar aproape la fel de relaxant ca şi fotografiatul și postprocesarea. 

La capitolul "material", pe declarația de avere pot trece doar un bun în plus. Un aparat foto. Model ieșit din fabricație dar pe care mi-l doream mult.

Și la capitolul "socializare" pot spune că 2012 a fost mai bun decât 2011. M-am întâlnit și/sau vorbit mai des cu prietenii. Am avut și revederea de 20 de ani de la terminarea liceului. Tot în 2012 am reușit să formăm un grup de prieteni pe biciclete. Și ne-am luat și un nume: Dwarfii Morenari.

La final am lăsat probabil cea mai mare bucurie a mea din 2012. Primul act de responsabilitate din partea Anuței. A preferat să rămănă acasă să se antreneze cu sensei pentru naționale în loc să meargă cu noi în Deltă. Și a fost răsplătită. Dublă campioană națională plus un titlu de vicecampioană. Nu mai țin minte când a fost ultima oară când am plâns. Plâns de bucurie.

Trăgând linie, pot spune cu mâna pe inimă că am avut un an 2012 "mai bun" decât precedentul.

Ce-mi doresc pentru 2013? Un an și mai bun? Să nu fim lacomi. Dar dacă dă Domnul un an la fel de bun ca cel ce tocmai a trecut, sincer, nu mă supăr.