Is it over?

Is it over? Nu ştiu. Nu cred. Nu cred că pasiunea mea pentru malamuţi se va sfârşi vreodată. Mă întreba chiar acum vreo trei ore Radek - îl găzduim peste noapte. A venit pentru Europeanul de mâine de la Bucureşti - Gata? Am terminat-o cu malamuţii? Că nu mi-am mai actualizat site-ul cam de mult. I-am explicat că nu-i aşa. În niciun caz nu am terminat-o. Că din punctul meu de vedere voi avea malamuţi mereu prin curte. Doar că deocamdată am luat o mică pauză. Nu am mai fost pe la concursuri din cauza politicilor duse prin showuri. Şi nu mă refer doar la showurile şi arbitrii români - deşi ele/ei m-au făcut să iau această decizie - oricum chestia asta e generalizată în toată lumea. Îmi pare rău dar nu mai accept ca eu şi câinele meu să fim bătaia de joc a unor nesimţiţi. Asta ca să nu le spun altfel. Să fim lămuriţi de la început. Nu există câinele perfect. Accept defectele câinilor mei. Le ştiu. Că doar nu-s tâmpit. Şi bineînţeles că încerc să le ascund în ring. Ca toată lumea de altfel. Accept ca al meu câine să fie învins de un câine mai bun. Dar nu accept, nu mai accept, ca el să piardă în ring în faţa unui alt câine doar pentru că handler-ul şi/sau crescătorul e o cunoştinţă a arbitrului. Această lume nu este pentru mine. Pierd timp, cheltui bani, îmi fac nervi. Pentru ce? De asta în ultima vreme am selectat showurile în funcţie de arbitrii invitaţi. Iar de trei ani nu am mai fost la concursuri. Am şi avut altceva mai bun de făcut şi nici nu mai aveam chef să-mi chinui câinii doar pentru orgoliul personal. Au destule titluri. Când voi avea un alt câine, voi relua mersul pe la concursuri. Dar doar cât să-i fac un mic palmares. Atât. 

Toţi aceşti ultimi ani am rămas în contact cu lumea crescătorilor de malamuţi. Urmărind în linişte, uneori din umbră, ce a mai apărut, ce s-a mai întâmplat. Nu ştiu ce să mai zic. Stau şi mă gandesc la ceea ce credeam eu acum vreo patru ani că voi face în 2012. La Europeanul care va avea loc la Bucureşti. La doi paşi de casă. Mă gîndeam că voi merge cu Indy. La veterani. Şi mă gândeam că voi avea probabil şi o fetiţă mai tânără cu care să merg la concurs. Indy e năpârlit. N-avea rost să-l înscriu. Fetiţă am fost cât pe aci să iau una de la Gloria. Acum trei ani am avut posibilitatea de a avea prima alegere dintr-un cuib superb şi numeros de-al ei. Mai trebuia doar să plec să mă duc să o iau. Doar că familia s-a opus. Asta e. Deci mâine, la European nu mă duc cu niciun câine. As a matter of fact, nici nu ştiu dacă voi ajunge măcar eu să văd concursul. Meli insistă să mă duc. Pentru că ştie că-mi doresc. Însă sunt prea multe de făcut la fabrică şi parcă nu-mi vine să-i las singuri. Mai vedem mâine dimineaţă...

Deci, stau acum totuşi şi mă întreb... 

- Is it really over? Is it? 

- No... Or... Who knows... Maybe... But... In this case... I think... Tomorrow is a new beginning.