Echipa ideală

Mă uitam azi la E3 Prijs. Ultimii 30-40 kilometrii. Şi cum mă uitam la băieţi pedalând nebuneşte realizez că toţi anii cât m-am uitat eu la ciclism am avut un favorit sau altul, o echipă sau alta, dar nu mi-am făcut frate şi eu o echipă. A MEA. Virtuală. 

Ia să vedem... Din cei care sunt încă activi... Pe naţionalităţi... 

Norvegieni. Thor. Şi Boasson Hagen. Nemţi. Tony Martin şi Greipel. Elveţieni. Cancellara. Ajunge unul ca el. Americani: Tyler Farrar şi George Hincapie. Columbieni. Uran. Ajunge şi un sudamerican. Australieni: Cadel Evans şi Robbie McEwen. Belgieni. Tom Boonen şi Philipe Gilbert. Olandezi. Johnny Hoogerland şi Lars Boom. Luxemburghezi: FrAndy. Italieni. Alessandro. Ambii. Ballan şi Petacchi. Francezi: Chavanel şi Voeckler. Şi Roland. Spanioli. Samy Sanchez. Şi Flecha. Şi Freire. Britanici. Bradley Wiggins şi Mark Cavendish deşi niciunul din ăştia doi nu mi-e simpatic. Dar facem o echipă care să câştige tot, nu? Câţi sunt? 26? Cam cât o echipă de ProTour. Răzvan Fantasy ProCyclingTeam.

Artroza genunchiului

“Fără leziuni tipic traumatice vizibile radiologic. Discrete modificări de artroză în articulaţia genunchiului”

A trebuit, la insistenţele alor mei, să merg să-mi fac o radiografie la genunchi. Cel stâng. Mă supara el de ceva vreme dar l-am ignorat. De sâmbătă însă, mă doare ceva mai rău. Că de, am vrut tenis pe ciment. Asta e. Nu regret. Doar că de atunci am o jenă, schiopătez, îmi mai trozneşte câte un ligament, d-ale bătrâneţii...

Şi cum ziceam, a trebuit să mă duc la raze. Verdict: început de artroză. Rezolvare: repaus. Eventual mers la spitalul de recuperări. Asta-i sugestia lu’  tata. Dar gata. Nu şi nu. Ca orice copil încăpăţânat. Am fost la raze cum au vrut, am văzut că nu-i nimic grav. O să merg la recuperări când o să cred eu că e nevoie. Când o să simt că va fi nevoie. Da. Nu pot să alerg. Da. Şchiopătez. Dar fac asta mai mult din reflex. Din dorinţa de a proteja genunchiul, nu pentru că durerea ar fi prea mare.

Bun. E nevoie de repaus. Asta e clar. Dar repaus înseamnă că nu pot să fac mişcare. Că nu pot consuma calorii. Că trebuie să mănânc puţin. Iar! Futu-i!

Am stat şi m-am mai documentat ce-i cu artroza asta. Cu ce se mănâncă ea. Cel puţin în stadiul incipient (care nici nu sunt sigur că l-aş avea) nu-i deranj. Mă voi putea totuşi DEPLASA cu bicicleta. Şi se pare că ar fi totuşi un sport pe care l-aş putea practica. Fără restricţie. Înotul. 

Aşa că, Anuţă, ferea! Nu numai că o să începem iar cu lecţiile la bazin, dar cât stai tu, o să mă bălăcesc şi eu. O să scapi de stresul că m-aş uita după alte mămici. Să se uite ele la mine acum! Dar, oare, cine se mai uită la un bătrân artrotic?

Pierdut

Am făcut ieri curat prin casă. Dacă tot am făcut curat Meli a zis să luăm şi echipamentul de ski din hol şi să-l băgăm la loc în debara. La “vărat”.

Tot stau şi mă gândesc cum a fost posibil ca într-o iarnă cum n-am avut de mult, o iarnă cu atâta şi atâta zăpadă, noi n-am apucat să mergem la ski nici măcar o zi... Cum naiba a fost posibil? Cum?

Pierdut sezon de ski 2011-2012. Îl declar nul.

Olimpiada

Voiam şi eu să aflu în ce perioadă va avea loc Olimpiada de la Londra. Am zis că prietena Wiki mă va ajuta să aflu. Şi iată ce-mi spune ea...

The 2012 Summer Olympic Games, officially known as the Games of the XXX Olympiad or "London 2012 Olympic Games", are scheduled to take place in London, England, United Kingdom from 27 July to 12 August 2012.

M-a ajutat Wiki? M-a ajutat de două ori. M-a ajutat şi să aflu ce doream dar şi să zâmbesc... De ce? Păi cum sună “the XXX Olympiad”? Cum? Da, ştiu, e a treizecea olimpiadă... Ţin minte ziua în care s-a deschis cea de-a 23-a. De la Los Angeles. Transmiteau la radio ceremonia de deschidere. Eram în maşină cu ai mei. Mergeam spre Curtea de Argeş. Era o duminică “cu soţ” deci. La Los Angeles era încă sâmbată noaptea... Sa nu deviem de la subiect totuşi... “the XXX Olympiad” ... Nu se poate traduce şi altfel?

Marchella Piery

Browsereala mea printre picturi continuă. După ce acum câteva luni am dat de Karen Tarlton pe Etsy, tot acolo am mai găsit un “magazin” cu tablouri care îmi plac. Îmi plac de fapt mai multe, dar sunt acolo vreo cinci care chiar mi-ar plăcea să le am agăţate prin casă... Mă rog, dacă aş avea o casă cât Versailles-ul... Sau măcar cât Micul Trianon... Iar preţurile... Nu trebuie să fii Ludovic al paişpelea... Un român ca mine poate considera preţurile ca fiind măricuţe. Dar şi dacă aş vrea să cumpăr ceva asemănător din România, tot m-ar costa mai mult. Cel puţin dublu. Parcă totu-i cu fundu-n sus în ţara asta. În fine...

Numele pictoriţei (da, altă pictoriţă, nu ştiu cum se face dar numai tablouri pictate de femei îmi plac în ultima vreme) este Marchella Piery. Canadiancă. Născută în Italia. Cu şcoală de arte frumoase făcută în Marsilia.

De 8 Martie ...

Avanpremieră la D’ale Anei:

- Tata, de ce pe 8 Martie e Ziua Femeii?

- Nu ştiu fată... chiar nu ştiu ...

- Păi ce? Au făcut femeile ceva special pe 8 Martie de se serbează?


(În medalion, cadoul Anei pentru Meli. Prima ei pictură pe sticlă)

De Paşte...

“De Paşte o să fim pe primul loc!”. De câte ori am auzit asta? An de an... M-am săturat. Eşti ca o placă stricată! Gigi, tu o să fii pe primul loc la Paştele Cailor! Ai auzit? La Paştele Cailor! Paşte Fericit! Paşte în continuare!

Back on racq...

După back on track, urmează, natural, back on racq... sau... back with the racq... Au trecut trei luni de când nu am mai jucat un tenis. Ei bine, azi, Gabi m-a surprins, din nou, plăcut. A găsit/aranjat un liber la balon. La Ulmet. De la 6 la 8. Seara. Puteam eu să-l refuz? Meli săraca a protestat ea puţin – “şi eu... rămân singură diseară acasă?” – dar m-a înţeles, fără alte explicaţii. Însă şi eu am înţeles că odată şi odată trebuie să-i fac statuie.

Cum a fost la tenis? Din nou la tenis? Foaaarte plăăăcuuut! Dacă vă spun că am şi bătut, vă imaginaţi... Dar nu am bătut datorită mie. Nu! Lui Gabi îi revin meritele. Poate puţin şi adversarilor. Amândoi au încercat să facă prea multe, au forţat mai mult decât era cazul. Dacă apăsau mai puţin pedala de acceleraţie scorul nu mai era 7-5 7-5 6-3. Sau poate ca era, dar pentru ei. Aşa, acum, eu sunt cel care mă duc la culcare fericit. 

Declar deschis sezonul de tenis 2012!