miercuri, 30 noiembrie 2011

Karen Tarlton

Schiţam şi eu un plan pentru vacanţa de anul viitor. Fetele îşi doresc să vadă (una să vadă, cealaltă să revadă) Franţa. Şi dacă tot mergem la Disneyland (pentru una) şi Paris (pentru celaltă), mă gândeam că poate rezerv o zi o şi pentru mine. Fie un Col du Galibier + Alpe d’Huez, fie un Mont Ventoux. Nu m-am decis. Încă. În fine...
Cum mă gândeam eu la Paris, dintruna–n alta, îmi vine-n minte Place du Tertre. Pictori. Picturi. Am început browseresc pe net. Ajung pe blogul unei pictoriţe. Americancă. Din câte-mi dau seama, nu ar avea vreo legătură cu pictorii sau picturile din Place du Tertre. Singura conexiune era aceea că unul din tablourile sale purta numele pieţei respective.
Nevertheless... I-am descoperit lucrările, mi-a plăcut enorm stilul ei şi nu m-am putut abţine. Sunt foarte multe de spus, am multe argumente în luarea acestei decizii, dar acum nu am nici timpul necesar şi nici nu vreau să sune totul ca o justificare. Esenţial e că l-am rugat pe Vale să comande două din picturile ei. Ieri au ajuns la el. Aştept acum să vină în ţară. Când o mai veni. Dar important e că tablourile mele sunt deja la el.

luni, 28 noiembrie 2011

Bob Marley

Live the life you love. Love the life you live.
Bob Marley

sâmbătă, 26 noiembrie 2011

The Replacements

Last Sunday, I saw a team on the field play as hard as they could to win the football game. We lost. Not because of effort or desire but because of lack of leadership and trust. One's been resolved. But leadership means nothing if we don't believe in each other. Players spend years together before they develop trust. I'm asking you to do it in a week, not reasonable but these aren't reasonable times. I know you all have concerns about this Sunday. But a real man admits his fears. I'm asking you to do that here, tonight. Who wants to start? Let's talk about fears. Fears. Fears.
- I'm scared of spiders, coach
- That's not what I meant
- I'm afraid of spiders too. Goddamn spiders freak me, too, fellas
- Well, I didn't mean that...
- Ever get one of those spiders crawling up your arm?
- Crawling on you? Damn! Thanks, Jumbo you can just rock me to sleep tonight
- Okay, that's great, but I'm talking about what scares us on the field
- Like spiders on the field?
- Can we get beyond the spiders, please?
- Bees
- Bees?
- Bees?
- Bees
- Anybody here afraid of anything other than insects? Come on.
- Quicksand
- Shit, yeah! Quicksand's a scary mother, man. It sucks you right in and even if you scream, you get that muck...
- I don't think that's it. That's not what he had in mind
- What's he talking about, then?
- Ask him
- What's up, Shane?
- You're playing and you think everything is going fine. But then one thing goes wrong. And another. And another. You try to fight back, but the harder you fight, the deeper you sink. Until you can't move. You can't breathe because you're in over your head. Like quicksand
- That's some deep shit. Some deep shit...
- Anything else?
- Going back to the mini-mart
- The shipping yard
- The auto plant
- Prison
- Yeah, all right. The truth is, you guys have been given something that every athlete dreams of. A second chance. And you're afraid of blowing it. We all are. But now our fear is shared and we can overcome it together. Let's lose that fear this Sunday and put it into San Diego!

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~

I wish I could say something classy and inspirational, but that just wouldn't be our style. Pain heals. Chicks dig scars. Glory... lasts forever.

joi, 24 noiembrie 2011

Quietness

If a woman is quiet, it doesn't mean she's mad at you... She is simply giving you a chance to think about what you have or haven't done.

miercuri, 23 noiembrie 2011

Vise

Acum vreo săptămână am avut un vis. Coşmar, mai bine zis. M-am trezit brusc. Simţeam că nu mai am aer. Iar inima-mi bătea puternic. Ziceai că vrea să-mi sară din piept.
Se făcea că mergeam noaptea cu maşina. Singur. Drum neluminat. Cu multe curbe. La un moment dat se sting farurile. Încerc să-mi continui drumul. Dar era beznă. Nu reuşeam să văd nimic în faţă. Mi-e frica să nu ies de pe şosea. Opresc maşina. Orbecăind mă dau jos. Şi mă trezesc. După ce mi-am mai revenit, n-a mai fost chip să adorm. Am început să mă gândesc la ce naiba a însemnat acel vis. Cea mai simplă explicaţie ar fi că Touranul meu e o maşină de rahat. La câte vizite în service are ea la activ, chiar nu m-ar mira dacă într-o seară sistemul electric m-ar lăsa baltă. Am ajuns nici să nu mă mai enervez când ceva se strică. Duc maşina în service şi când e gata, mă duc să o iau. Că trec zile, săptămâni, nu mai contează.
Totuşi eu nu prea conduc noaptea. Atunci? Altă explicaţie, care sună ca una dată de vreun psiholog, ar fi aceea că, după moartea lui mamaie, încă sufăr şi sunt dezorientat. Că s-a stins "lumina", că vreau să-mi continui "drumul", dar nu ştiu ce să fac şi încotro să mă mai îndrept. În fine. Mai am de rumegat până-i dau de cap.

Azi noapte, spre dimineaţă, am avut alt vis. Plăcut de data asta. Se făcea că mă plimbam prin Praga. Oraşul cel mai recent adăugat pe lista favoritelor. Dupa ce m-am tot plimbat eu pe acolo, am plecat cu maşina spre Paris. Paris în care am ajuns în nici cinci minute. Maşină bună. Nu mă întrebaţi de maşină, că nu ştiu ce era. Nici nu contează. Poate că drumul era o scurtătură. Sau poate că Parisul nu era Paris. De fapt, sigur nu era. Era o struţo-cămilă. Că avea Turnul Eiffel. Dar era plasat într-o piaţă genul Place de la Concorde. Că avea un fel de Arc de Triumf dar semăna mai mult cu Marble Arch. Iar arcul nu era plasat nici pe Champs Elysees nici la intrarea în Hyde Park. Era pe un bulevard care semăna mai mult cu Bulevardul Unirii. Apoi Parisul ăla mai avea şi nişte clădiri în genul celor proiectate de Gaudi. Dar erau încă în construcţie. Precum Sagrada Familia. Ce să mai... O struţo-cămilă, cum ziceam. Paris, Londră şi Barcelonă la un loc. Stiluri complet diferite dar care se amestecau într-un binecunoscut, neaoş şi bălţat stil românesc. Dar. Dar! Acolo ... mă ... simţeam ... ca ... acasă... Şi m-am tot plimbat ... Şi am tot visat frumos...

duminică, 20 noiembrie 2011

TVA şi altele

Încep cu altele...
Mi-am verificat statistica. În ultimele 9 săptămâni m-am urcat pe bicicleta fix de 8 ori. Din care 5 au fost după ce am înmormântat-o pe mamaie. Majoritatea pe medicinală. Îmi tot doream să mai ajung cu Feltul pe Ulmet. Măcar o ultimă dată în acest an. Ieri dimineaţă. Soare. Nu eram foarte ocupat. Am zis că dacă la prânz e frumos, fac Ulmetul. Şi frumos a fost. Unu şi jumate. 7 grade Celsius. O pereche de şosete. Două perechi de pantaloni. Un tricou. Două jachete. Două fesuri. O pereche de mănuşi. Ochelari. Pantofi. Bicicleta. Mobil şi 5 lei, just in case. Dus am fost. Se pare că mi-am pierdut din formă. Iar la modul propriu, chiar mi-am rotunjit-o. Dar asta se vedea deja pe cântar. Am ajuns în vârf după 64 de minute. De obicei făceam asta în fix o oră. Nu-i nimic... E bine şi aşa... Măcar nu m-am dat jos din şa. La coborâre mi-am batut recordul de viteză! Cu 0.1 km/h. Uimitor! Acum recordul e 69.1. Ştiu, unii vor râde. Dar eu prefer să nu-mi rup gâtul. Oricând voi prefera o căţărare în locul unei coborâri.

Acum TVA-ul...
De vreo trei luni, de când a început febra pregătirilor pentru examenul de aptitudini, Meli s-a întâlnit şi a discutat mai mult cu Carmen decât cu mine. Am ajuns să le numesc "siamezele". În fine, nu mă deranjează. Duminica trecută au avut examenul scris. L-au luat. Astăzi urma oralul. O sună Carmen aseară pe Meli. La un moment dat aud că-i zice că n-a mai apucat să citească partea de TVA. Din nou. La care eu, în gura mare: "Nu înţeleg ce aveţi voi de învăţat atâta la TVA. Trebuie doar să ştiţi că e 24%!!!" Hohote. Măcar le-am mai destins puţin...
Au luat şi oralul. De azi, fetele sunt experţi contabili.

vineri, 18 noiembrie 2011

The pursuit

The pursuit of truth and beauty is a sphere of activity in which we are permitted to remain children all our lives.
A. Einstein

sâmbătă, 12 noiembrie 2011

Zestrea

Discutam zilele trecute prin casă şi nu ştiu în ce context aude Ana cuvântul zestre. Dar ce-i aia zestre? Toţi cei prezenţi au sărit cu explicaţiile. La final, după ce am rumegat puţin, i-am dat şi eu următoarea definiţie: Zestrea este ceea ce îi dădeau parinţii, unei fete urâte, pentru a se putea mărita.

N-am dreptate? Măcar puţină acolo...

vineri, 11 noiembrie 2011

Experienţa

Experienţa este cel mai dur profesor. Întâi îţi dă testul şi apoi îţi spune care era lecţia.

Vernon Sanders Law

marți, 8 noiembrie 2011

La şcoală

Povestea Ana...
... domnul învăţător îi zice lui Andrei: Andrei... ce frumos! Ai scris tu aşa frumos?
... şi Andrei îi spune: Nu eu. Mama!

?! ... Ce naiba o fi în capul părinţilor ălora ... ?!

duminică, 6 noiembrie 2011

Mamaie

Să descriu prin ce am trecut în ultima vreme, nu are rost. Şi nici nu pot. Nu vă lăsaţi influenţaţi de ultimele mele postări. Încercam şi eu să găsesc ceva pozitiv... Ceva de care să mă agăţ. Ceva care să mă scoată din momentele de groază prin care treceam...
M-am mai liniştit. M-am liniştit după ce mamaie şi-a găsit liniştea. Aş avea atâtea de spus... Şi cu toate astea ar fi atât de puţine...
Acum nu sunt în stare să spun decât atât: Mulţumesc mamaie! Mulţumesc pentru tot ce ai făcut pentru noi...

marți, 1 noiembrie 2011

D’ale Anei (Septembrie - Octombrie 2011)

Ana în somn: - Nu! Nu vreau ţuică!


Meli: Răzvan, dă-mi o foaie albă...
Ana: La ce-ţi trebuie?
Meli: La examen. Să-mi trec ideile pe foaie.
Ana: Dar dacă nu ghiceşti ideile?


- Tata, ştii ce am văzut la televizor?
- Nu. Ce?
- Patinaj... şi ştii cine a câştigat? Campioana naţională!
- Americanca..., zice Babi
- Ba nuuu! Era din Statele Unite!


- Săptămana viitoare e ziua lu' Ioana
- Nu fată. Ioana e născută în ianuarie. Ca tine.
- Dar e Sf. Dumitru!!! Pe ea o cheamă DUMITRU Ioana!!!