Zice-se că oamenii de succes fac bilanţuri. Ei bine mai sunt şi alţii care fac bilanţuri deşi nu sunt aşa faimoşi.
Bun... Deci ce s-a întâmplat în 2014?
Să încep cu cele rele. A trebuit să-i eutanasiem pe Carlos, în primăvară şi pe Ciobi, în vară. În schimb am reuşit să o duc pe Mura la trei concursuri la care a strâns un Best of Breed însoţit de Best Junior si Best Bitch, plus trei excelenti.
Pierderile lui Carlos şi Ciobi cred că au fost singurele minusuri de anul trecut. Ar mai fi şi perioada dificilă prin care am trecut la serviciu din septembrie până prin decembrie dar până la urmă am scos-o la capăt.
În rest, toate bune. Am reuşit să o ducem pe Ana la Disneyland. Am ajuns să vedem Siena. Am făcut o mini-excursie de trei zile în Transilvania. Am explorat şi Turcia de dimineaţa până seara timp de şapte zile. Ne-am culturalizat.
Cum ne-am culturalizat văzându-i pe Caramitru si Mălăele în Dineu cu proşti. Şi pe Beligan cu doamna Maia în Leul deşertului.
Anul trecut am reuşit să mă întâlnesc cu colegi şi prieteni din generală. Pe unii nu îi mai văzusem de 25 de ani...
Am botezat-o pe Sofia şi i-am tăiat şi moţul. Cum tot anul trecut am tăiat şi moţul lui Jonathan.
Mi-am făcut cadou, de Big 40, Roubaix-ul. Mi-am mai făcut câţiva prieteni pe Strava. Prieteni cu care să socializez şi mă motivez. Tot datorită Stravei am început să fac ture mai lungi. Am dat gata 10 din cele 12 Gran Fondo-uri. Adică am ajuns să fac măcar o dată pe lună o tură de minimum 130 km.
Tot anul trecut am făcut şi primul meu century. Adică prima mea tură de peste 100 de mile.
În acelaşi timp m-am înhămat şi la alte challenge-uri. Cel care îmi va rămâne în minte este Specialized Spring Classics în care am tras până în ultima zi ca să-mi asigur locul trei în clasamentul pe România.
În acele trei săptămâni nu a mai contat ploaia, trezirea cu o oră mai devreme pentru a mai adăuga 25-30 km în clasament înainte de a merge la serviciu, efortul chinuitor sau rănile provocate de prea mult stat pe şa. Răni? Unde? Vă imaginaţi voi unde. Cu toate astea am avut în acea perioadă şapte zile consecutive în care am făcut nici mai mult, nici mai puţin de 811 km. Rupere dar şi satisfacţie.
Tot anul trecut am trecut pragul de 40.000 km de când m-am urcat iar pe bicicletă. Am făcut ocolul Pământului în aproape patru ani.
Am ajuns să desenez pe hartă ture în formă de inimă şi tot anul trecut am reuşit să urc cu bicla pe Transfăgărăşan.
La concursuri nu am prea fost. Fie că aveam altceva de făcut fie că vremea nu era bună. Am fost totuşi la RoadGrandPrix-ul de la Boldeşti-Scăeni unde am terminat pe la jumătatea clasamentului - destul de bine pentru un moş de 40 de ani - dar şi la Zimbrăria Neagră cu Ana care a terminat pe locul doi la categoria ei.
Una peste alta anul 2014 în cifre a însemnat 510 ore pe biciletă, 10.700 km şi o diferenţă de nivel câştigată de 96.000 m.
Ana a avut şi ea un an bun în karate (ca şi la carte). Am fost pe la vreo opt concursuri din care trei mari. La Campionatul European a luat locul trei la kumite si locul cinci la kata. La Campionatul Naţional Shito Ryu a luat locul doi la kumite iar la kata şansa la o medalie i-a fost anulată de nişte arbitrii debutanţi, arbitrii care au fost însă imediat băgaţi în şedinţă. A urmat apoi Campionatul National Shito Ryu Tradiţional şi Kobudo unde Anuţa şi-a adjudecat ambele titluri naţionale. Suntem pe drumul cel bun.
In rest, toată familia a fost sănătoasă deci ce altceva ne mai puteam dori...
Ce-mi doresc acum? Un An Nou la fel de bun.
Weekendul ăsta am tot făcut naveta la Izvorani. Ana a participat un stagiu de pregătire de vineri până duminică. Au venit Hanshi Hashimoto Tadashi, instructor şef al Hayashi Ha, 9 dan, Shihan Miguel Fernandez Vasquez, preşedinte Hayashi Ha Europa, 8 dan şi Yoshiaki Ikegami, care nu ştiu câţi dani are dar care e elev al lui Hashimoto şi care la cei 21 de ani ai lui ne-a arătat pe viu ceea ce doar pe YouTube mai apuci să vezi.
