Și am fost și la Râmnicu Vâlcea... După o săptămână nebună-nebună urma o sâmbătă grea. Dar nici să adorm nu eram în stare. Moș Ene îl vizitează pe moș Răzvan abia pe la ora unu.
La patru și un pic moș Răzvan se trezi. La cinci și jumătate roțile trebuiau să se învârtă spre Vâlcea. Aproape trei ore mai târziu, un semafor roșu nerespectat (de către Cristina) și un iepure spulberat (tot de către Cristina) cele trei mașini plecate din Moreni ajunseră în Vâlcea.
Și începe campionatul. Ah! Nu v-am spus. Ne-am dus la Campionatul Național de Karate. Interstiluri. Adică acolo unde se strânge creme de la creme în karate-ul românesc.
Minicadeții Anei intrară primii la kata. Concurența-i acerbă. 17 fete. Emoțiile-mi crescură. Și crescură. Și iar crescură. Apoi să nu-ți vină să crezi. Ana ajunse Campioană Națională. Interstiluri!
Plecasem de acasă cu o strângere de de inimă. Nu știu de ce dar un sentiment de neliniște pusese stăpânire pe mine în ultimele zile. Poate pentru că era primul ei campionat interstil la individual. Poate pentru că tocmai schimbase categoria de vârstă și urma să concureze cu fete cu mai multă experiență. Mă bucur că presentimentele nu mi s-au adeverit.
Probabil că sacrificatul iepurelui de dimineață a făcut ca planetele să se alinieze, strategia discutată cu sensei la telefon (nu a putut veni fiind proaspăt operat) să fie perfectă și Ana să meargă ceas. Sincer, nu am văzut-o niciodată (nici măcar la Europenele de anul trecut) așa motivată și concentrată. Era pur și simplu "in the zone". Și cred că și arbitrii au văzut asta din moment ce toate deciziile au fost în unanimitate: 3-0, 3-0, 3-0 și în finală 5-0 (finalele s-au desfășurat cu 5 arbitrii)
La kata echipe fetele au luat argintul. Pentru campionatul acesta Alina a înlocuit-o pe Raluca cea cu mâna-n ghips... Dar își revine ea Raluca.
Și la kumite Anuța a mers destul de bine. S-a oprit la un pas de semifinale, învinsă la limită.
Deci per total, mult, mult, mult mai mult peste ce mă așteptam.
Ca fapt divers... Azi Anuța-mi spune că la kumite era destul de obosită după efortul de la kata. Dar mi-a mai spus că în timp ce făcea Unsu (în al doilea meci) până și ea uimită de cât de bine îi iese.
Era "in the zone", v-am zis!
