Ana strikes again

"Te-am lins pe bot!"

Nu! Te-ai lins pe bot! Graba asta, Ana... Graba asta... :))))))

Eddy Merckx 1969 Challenge

Strava. Primul meu challenge. Eddy Merckx World Championship. 

A trecut aproape un an. A vent momentul ca Strava să lanseze un nou challenge Eddy Merckx. 1969. De data asta mai uşor de terminat. 700 km în 20 de zile. Deci o medie de 35 km pe zi, nu 42 km cum a trebuit anul trecut. 

În concluzie trebuia să mă înham la asta. Nu se putea altfel. Cum, de altfel, nu se putea ca povestea de anul trecut să nu se repete. După primele zile în care chiar am depăşit planul, a venit săptămâna trecută cu primele ei patru zile în care am făcut în total 31.3 km. Da frate! 31.3 km în patru zile! Toţi făcuţi pe întuneric prin oraş pentru că ajungeam acasă după apusul soarelui. Fuck! Simţeam cum o pradă uşoară, o pradă pe care o controlam, reuşea să-mi scape printre degete. Ce dracu' mă, eşti prost? Nu sunt. Dar aşa e când efectiv n-ai timp. Au fost patru zile în care simţeam că explodez. Însă mi-am tot repetat să stau calm şi să nu disper. Am stat eu calm dar disperarea era mare. În fine, a venit el weekendul. Weekend în care am recuperat şi chiar depăşit norma. Apoi, ieri, am terminat challenge-ul. Cu trei zile înainte de termen.

Zicea Cristi că important e ce simţi când termini un challenge. Ieri am simţit o uşurare. În general mă zgârie pe creier să ştiu că nu termin la timp ceva ce mi-am propus aşa că, da, ieri am simţit o Maaare uşurare.

Dar nu aşa de mare precum cea de acum. Sunt la birou. Neaşteptat, am prins un moment liber. Stau pe fotoliu, cu ostenitele picioare întinse, mestec la un măr, scriu rândurile acestea, mă uit pe geam la ploaia mocănească de afară şi la ceaţa ce învăluie pădurea.