D'ale Anei (Ianuarie 2014)

Meli obosită:

- Hai că mă culc şi eu...

- Da' de Revelion... de Revelion cum poţi să stai mai mult?

S-a tuns Meli...

- Ei? Îţi place cum m-am tuns? Arăt mai tânără?

- Nu.

- Arăt mai ... matură?

- Nu. Arăţi mai bătrână!

Eram în bucătărie. Îmi cade o bancnotă din buzunar. Mama o ridică și întreabă a cui e. 
Ana, din cealaltă cameră:
- Nu știu. Dar e a mea.

Lopata

După o zi de cod galben, în care viscolul a tot pus la loc zăpada, am ajuns la o concluzie: Lopata e noua bicicletă.

mini-Zonc pe tril de pitigoi

De luni până vineri n-am apucat să dau o pedală. Una măcar. Cum şi sâmbătă am lucrat, deabia seara m-am urcat pe eliptica lui Meli. Dar duminică... Duminică trebuia să-mi scot pârleala. Aveam dimineaţa liberă. Aşa că urcă-te Răzvă pe Cubuleţ - Felt-ul e la revizie - şi dă-i! Era opt şi jumătate, erau doar două grade afară dar soarele ce ieşea din nori promitea vreme frumoasă. Prea frumoasă pentru Ianuarie.

Aveam de gând să o iau pe Sultanu - Proviţa - Câmpina - Floreşti. În total vreo 65 km. Primii kilometri mi s-au părut groaznici. Picioarele parcă nu mai erau ale mele. Deabia învărteau la pedale. Prin Iedera de Sus am început să mă simt mai bine. Făcusem încălzirea. Picioarele erau OK. Soarele ieşise complet dintre nori. Vântul a început să bată uşor din spate. Totul era perfect. Mai mult, am început să aud tril de piţigoi. Ba chiar şi să-i văd fugărindu-se din copac în copac. Tot drumul aşa m-au ţinut. Parcă eram în Martie-Aprilie, nu Ianuarie. Mi-am adus aminte de dimineţile de duminică în care, după ce ascultam povestea de la radio, Viorel ne scotea pe mine şi pe Vale la pădure să culegem flori.

Ajuns în vârf pe mini-Zonc aproape de ora 10. Oare mai am timp să ajung la 12 înapoi acasă? Mi-era teamă că nu. Change of plan. Hai să cobor în Proviţa, urc înapoi Plaiu şi apoi din Sultanu să o iau la dreapta spre Vişineşti. Poate o iau apoi puţin şi prin Valea Lungă. Moşia Mică şi Ogrea dacă voi avea timp. 

Ajung în Moşia Mică la ora 11. Păi mai am timp. Hai încă un sfert de oră spre Pucioasa. Şi uite aşa am ajuns până-n Vârfuri. Şuviţa mai precis, de unde întorc spre casă. Ajuns în faţa porţii la 12:02. Total 67.5 km. Ha! Deci până la urmă aş fi avut timp să o iau şi pe Câmpina. Dar ştii ceva? Nu regret o clipă. Mai rar auzi tril de piţigoi pe DN1.

Vic

Vic: "Am mâncat un sandviş pe nesăturate..."

Starry night

The Best Offer (La miglore offerta)(2013)

There’s always something authentic concealed in every forgery

About Time (2013)

I thought this phone was old and shit but suddenly it's my most valuable possession.

Retrospectiva...

N-am mai scris de ceva vreme. Cât încă eram în vacanţă puteam (aveam de gând) să fac o retrosprectivă a anului trecut. Dar ce am avut de spus, am cam (s)pus deja pe blog pe parcursul anului. Singurele evenimente notabile ce trebuiau adaugate erau cele petrecute la sfârşitul de an. Total anual 14.015 km pe bicicletă (record personal) şi naşterea noii finuţe: Sofia Maria.

A reînceput apoi obişnuita nebunie de la serviciu... Nebunie pozitivă totuşi...

A trebuit să văd şi ce se întâmplă cu piciorul meu drept... Nu v-am spus până acum dar de ceva vreme mi se tot umfla peste zi. Peste noapte se mai retrăgea dar fără să revină la normal. Nu mă durea, însă mă punea pe gânduri... Mi-era frică să nu fie vreun cheag pe undeva... Rămas de la căzătura din august când am fost prin pădure de la Diţeşti pân' la Măgureni. Apropo, nici de căzătură nu cred că v-am spus. Scurtă reprezentare: bicicleta a făcut o tumbă şi a căzut fix cu foaia mare peste gamba povestitorului întins deja pe jos. În fine am rezolvat-o şi pe asta... Adică investigat şi nu e niciun cheag vizibil. E o tromboflebită cauzată de nişte varice profunde. Tratament minimum 6 luni. Dar am voie să fac mişcare. Mişcarea e chiar recomandată... :)

Între timp mi-am făcut şi un set de analize. Totul perfect. Asta deşi în ultimele două luni am cam dat iama prin mâncare şi-mi era că cel puţin glicemia şi colesterolul vor bate toate recordurile. Dar uite că nu pot să fiu KOM peste tot... :))

Apoi mai trebuie menţionat că m-am simţit extrem de flatat zilele trecute când Marian Frunzeanu m-a invitat să ieşim la nişte ture. Însă pentru astfel de ieşiri vreau să mai muncesc. Pentru ca nivelul meu maxim de efort să fie apropiat de cel minim al lui. Altfel, n-are rost să-l încurc.

Ar mai fi două filme excelente pe care le-am văzut de curând. La Migliore Offerta si About Time. Trebuie menţionate şi ele undeva. Pentru că Merită!

Tot zilele astea am intrat în posesia unui nou obiectiv. Ultra-wide. 14mm. Focus manual. Cel mai ieftin de pe piaţă însă cu review-uri bune. Sunt încântat de faptul că trebuie să focalizez manual. Nimic electronic în el. Mă simt ca atunci când foloseam Zenit-ul 11. Copil, din nou.

Bun. Cam asta a fost. De ce am scris toate astea? Simţeam nevoia să scriu ceva. Orice. Uite că m-am trezit făcând ditamai retrospectiva. 
Şi cu asta, cred că am terminat şedinta de azi, dr. Blog...