D’ale Anei (Noiembrie – Decembrie 2011)

Categoria: Feminin vs. Masculin
Mă suisem pe cântar.
Meli: Nu te mai urca. Că eşti o damă bine...
Ana: Tata nu e damă! El e băiaaat... E dămuleeeţ...


Categoria: Ruşine
Eu: Mă duc să mă tund
Ana: Ai grijă. Să nu te tunzi de tot ... 
Eu: De ce?
Ana: Că cheleşti! Şi nu mai pot ieşi din casă de ruşine!


Categoria: Pitici
Eu: Ce faceţi acolo?
Ana&Victor: Nimic ... 
Eu: Sigur? Pitici mincionoşi...
Ana: Hei! Noi nu suntem pitici!


Categoria: Alergii
Ana: Nu ştiu de ce, dar când scriu îmi vine să mă scarpin...
Eu, zâmbind: Fată, 'oi fi alergică la scris!
Ana, zelfemitor: Ha... Ha... Ha... Ce glumă buuună!


Categoria: Francezo-Engleza
Ana: Mâine avem Franceză
Eu: Je m’en fiche!
Ana: Ce înseamnă?
Eu, zâmbind: Întreab-o pe doamna profesoară...
Ana: Cum adică?
Eu: Păi îi spui ... Madame professeur ... ce înseamnă “je m’en fiche”?
Ana: Aaa... Gata! Ştiu!... Vrei să zici “Je m’appelle Peşte?”

The Police: Every Breath You Take

Every breath you take
every move you make
every bond you break
every step you take
I'll be watching you
Every single day
every word you say
every game you play
every night you stay
I'll be watching you 
Oh can't you see
you belong to me
how my poor heart aches
with every step you take
Every move you make
every vow you break
every smile you fake
every claim you stake
I'll be watching you
Since you've gone I been lost without a trace
I dream at night I can only see your face
I look around but it's you I can't replace
I feel so cold and I long for your embrace
I keep crying baby, baby please
Oh can't you see
you belong to me
how my poor heart aches
with every step you take
Every move you make
every vow you break
every smile you fake
every claim you stake
Every move you make
every step you take
I'll be watching you
I'll be watching you
I'll be watching you
I'll be watching you
I'll be watching you
I'll be watching you
I'll be watching you

Friday

Vinerea era ziua mea preferată de ieşit cu bicicleta. De ce? Pentru că tocmai terminasem treaba la serviciu, eram pe bicicletă şi deja îmi mirosea a weekend. What a feeling! M-am uitat pe statistică. 17 septembrie a fost ultima vineri în care am ieşit cu bicicleta. De atunci am tot sărit-o. Aşa a fost să fie. Săptămână după săptămână, lună după lună, vinerea a devenit o zi fără bicicletă. În engleză ar şi ritma... Friday / free-bike day... Dar asta ... până yesterday!

E gata!

Ce? Ce e gata? Bradul. Era planificat săracul de cel puţin o săptămână. Dar deabia azi am apucat să-l fac. Şi asta pentru că m-am apucat de el abia acum vreo trei ore. După ora opt oricum. Ce să-i faci. Cu toată flexibilitatea de care mă bucur la serviciu tot nu am reuşit să plec mai devreme zilele astea. Iar azi, deşi era ultima zi de lucru înainte de vacanţă, Anuţa a avut serbări. Da, serbări! Şi la şcoală. Şi la karate. Am ajuns acasă pe la şapte şi jumătate... Dar acum e gata! Cine? Bradul măăăi...

9 virgulă 3

"Potrivit unui studiu realizat anul trecut în Marea Britanie, bărbaţii se culcă, în medie, cu 9.3 partenere. Reprezentantele sexului feminin ajung doar la jumătate din această performanţă."

Cum rezolv eu problema asta? Ce să înţeleg eu de aici?

Deci... Bărbaţii au în medie 9.3 partenere. Femeile, jumătate. Rotunjim la 4.7.

Considerăm că raportul dintre bărbaţi si femei e egal. Şi mai considerăm că longevitatea lor e aceeaşi. 

Dacă numărul bărbaţilor sau longevitatea lor era dublă, atunci problema e ca şi rezolvată. Dar nu-i aşa...

Deci... Număr egal de bărbaţi şi femei. Şi ambele sexe trăiesc la fel de mult... Hmm... Ceva nu e în regulă...

Singurele concluzii pe care le pot trage, sunt următoarele:

1. Ori bărbaţii se laudă.

2. Ori femeile nu vor să recunoască câţi parteneri au avut.

3. Ori ambele variantele de mai sus sunt adevărate. Şi ajungem atunci la o medie de 7 parteneri pentru ambele sexe.

4. Ori presupunem că şi femeile dar şi bărbaţii au răspuns sincer. Dar cei 9.3-4.7 = 4.6 parteneri pe care un bărbat britanic îi are în plus faţă de o femeie sunt de fapt parteneri de sex masculin. Aşa o sta treaba în regat?

Matematica asta mă omoară. Mă ajută cineva? Mircică, tu? Mi-eşti dator frate. Te-am ajutat să-ţi rezolvi problema de pe blog acu' două săptămâni...

Crazy

When you feel like you love someone more than he loves you, it can make you a little crazy. It can make you a lot crazy.

6000

Cu cei 20 km făcuţi ieri mai rămân 53 şi trec de borna 6.000.

6.000 km făcuţi anul acesta. Pe bicicletă. E drept, nu se compară cu cei 8.100  de anul trecut dar având în vedere că biclele au şomat aproape două luni anul ăsta, e acceptabil.
Nu?

Adele: Rolling in the deep

De vreo două zile îmi tot răsună-n cap:
 
       We could've had it all 
       Rolling in the deep 
       You had my heart inside your hand 
       And you played it to the beat... 

Oare de ce?

Reinventing ourselves

We have to keep reinventing ourselves, almost every minute because the world can change in an instant. And there’s no time for looking back. Sometimes the changes are forced on us. Sometimes they happen by accident and we make the most of them. We have to constantly come up with new ways to fix ourselves. So we change, we adapt. We create new versions of ourselves. We just need to be sure that this one is an improvement over the last.

Nicu

Dacă tot a trecut Moş Nicolae, Moş Nicolae care după spusele Anuţei este “cel mai buuun!” aşa cum mi-a spus mie, şi “cel mai tare” aşa cum i-a spus lui Meli, să vă spun un scurt dialog de care mi-am adus aminte. Dialog purtat între unchiul meu şi unul dintre sărbătoriţii zilei de ieri:

   - Alo, Viorel?

   - Da

   - Sunt Nicu. Finu’ lu’ naşa.

România, te iubesc

De ceva vreme în media e dusă o campanie furibundă – România, te iubesc. Probabil exasperată de ea, acum vreo două zile Cristina a scris pe Facebook ceva de genul: “this country is getting more and more difficult to live in ... so, why love it?”.

Am avut intenţia de a vedea partea plină a paharului şi a-i raspunde “pentru că aici se află majoritatea celor dragi”. Dar, mi-a luat-o altcineva înainte. Cineva care recunoştea totuşi că deviase de la subiect. Înţelegea de fapt la ce se referea Cristina. Cum oricine trăieşte în ţara asta înţelege perfect la ce se referea ea. Aşa că am zis să fiu eu mai direct. Şi i-am răspuns: “Pentru că suntem neam de mazochişti... d-aia...”.

Ne place să suferim. Şi îi lăsăm pe alţii să ne facă rău. Să zică cineva că n-am dreptate.

Azi e Ziua Naţională. România, te iubesc. Am totuşi un dubiu... La final, pun semnul exclamării sau pe cel al întrebării?