50 mm

Noroc cu botezul Amaliei, cu întâlnirea de la Anca şi cu căsătoria lui Costin. Atât la primărie cât şi la biserică. Aşa am ajuns să mai pun şi eu mâna pe aparatul de fotografiat. După aproape un an de pauză. Mă bucur. 
Mă bucur nespus pentru că mi-au ieşit câteva fotografii drăguţe. Iar majoritatea au fost făcute cu obiectivul meu favorit. 
Cel fix de 50 mm. Pentru portrete, nu cred să existe unul mai bun.

Costin

Eu: Ce faci vereeee?

Costin: Nu ştiu ce fac

Super-răspuns având în vedere că în mai puţin de jumătate de oră urma să se căsătorească. 


Acum, lăsând gluma la o parte... 


Casă de Piatră! Să fiţi fericiţi!

Şi tu Philippe?

Cadel Evans, Alessandro Ballan, George Hincapie, Alexander Kristoff, Martin Kohler, Taylor Phinney, Greg Van Avermaet. Toţi la BMC. Super-echipă. Acum zece zile a semnat şi Thor cu ei. Ieri şi Philippe Gilbert.

Frate, ce fac ăştia? Ăştia de la BMC. Vor să-mi schimb echipa favorită? Echipele favorite? Să renunţ eu la Garmin? La Euskaltel? Nu. Nu renunţ. La Garmin îmi place că au acel program anti-doping. Program propriu. Iar Euskaltel-ul mă atrage cu naţionalismul lor. Să faci tu o echipă super-profesionistă cu componenţă 90% bască? Plus unu-doi spanioli, plus doi francezi, dar şi ăia născuţi în zonă. În Pirinei. Nu. Nu renunţ la niciuna.

Cum rămâne atunci cu BMC-ul? Nu ştiu. Pot să am şi o a treia echipă favorită? Sau măcar să simpatizez cu ei? 
De ce nu. Doar eu fac regulile.

Puţa

Ana trece prin faza rostirii repetate de cuvinte aşa-zis interzise. În ultimul timp "puţa" e la putere. Puţa sus, puţa jos, puţa în stânga, puţa în dreapta... Tot auzind-o am realizat ceva. Acest substantiv, ca să nu-i spun organ, definitoriu pentru genul masculin, e de fapt de gen feminin. O puţă, două puţe. Ironic, nu?

Minivacanţa

Sâmbată. Plecat spre Azuga. Luat Anuţa din tabără. Mers la Moeciu de Sus. Mic colţ de Austrie. Schimbat. Mers la biserică. Botez Amalia. Întors la pensiune. Mâncat. De dupăamiază de la trei. Până seara pe la nouă. Mai ceva ca la o nuntă. Esenţialul e că ne-am simţit bine.

Duminică. Trezit pe la şapte. Cât fetele încă dormeau, plimbat prin zonă. Mi-ar plăcea să ajung pe acolo şi cu bicicleta. Mâncat de dimineaţă. Plecat spre casă. Ajuns pe la ora unu. Mâncat. Iar! Bicicleţit puţin. Vreo douăzeci de kilometri. Că la Valea Lungă începea să picure. Văzut finalul Turului Beneluxului. Câştigat de Boasson Hagen. Seara editat câteva fotografii. N-am mai făcut asta de ceva vreme. Apoi urmărit filmuleţe din tabăra Anuţei. Văzut finala de la Montreal. Nole l-a învins pe Mardy Fish. Încă un record. Câştigat cinci turnee de Masters într-un singur an. Prins şi un episod din Anatomia lui Grey. Mă rog, ăsta s-ar încadra deja la ziua de luni.

Luni. Sfânta Maria. Zi liberă. Trezit de voie. Mers la biserică. Pregătit masa. Mama: fugit trei ore din spital. Serbat Anuţă. Dupăamiază jucat tenis. Două ore. Inaugurat oarecum noul teren de tenis de la club. Nu mai jucasem din decembrie. Şi meciul ăla fusese la dublu. Ultimul la simplu a fost în septembrie. Anul trecut. Cu Leo. Luat Ană de la karate şi întors acasă. Ană  luat Raluca pe la noi. Pentru o oră. Timp în care am ieşit la o mică plimbare pe bicicletă. Deee! Trebuie date jos kilogramele moeciene! Se face seară. Stat puţin pe net şi pregătit de culcare.

Cam aşa ar putea arăta, şi pentru alţii, minivacanţa ce tocmai se încheie. Pentru mine, ăsta e doar începutul vacanţei.

O lume nebună

Indicii că trăim într-o lume nebună:

- Francezii au mai multă încredere în cancelarul german decât în propriul preşedinte.

- Dacă întrebai acum 20 de ani de la ce vine prescurtarea A.I. primeai răspunsul Artificial Intelligence. Acum răspunsul e American Idol.

Vor urma, cu siguranţă, şi alte exemple.

Bikewear.ro

Din scurta mea experienţă de cumpărător ciclist. Sunt şocat de ce mi s-a întâmplat. Comand ieri la prânz pe bikewear.ro un tricou şi pantaloni.

Ora 12:22. Primesc e-mail. Status comandă: Pending

Ora 12:27. Primesc telefon de la ei. Au verificat şi au produsele în stoc. Sincer, la asta mă şi aşteptam. Să aibă în stoc ceea ce spun că au. Am mai avut eu de a face cu siteuri, româneşti ce-i drept, cu un webdesign mai atrăgător, cu tot ce vrei si ce nu vrei, dar care mi-au dovedit contrariul. Chiar dacă respectivii sunt foarte amabili şi încearcă să-ţi ofere altceva echivalent, nu e tocmai ceea ce îţi doreai tu. În fine, asta e altă poveste. Fiind prima mea comandă, vor doar să ştie dimensiunile mele  (înălţime, greutate) pentru a se asigura că ceea ce am comandat mi-e şi bun. Da, mi-e bun. Bănuiam asta. Mă informasem înainte.

Ora 12:49. Primesc e-mail. Status comandă: Confirmed.

Ora 14:21. Primesc e-mail. Status comandă: Shipped.
Azi: Primit coletul. Uaaau! Asta da expeditivitate. Băieţi, ţineţi-o tot aşa. Un client mulţumit e un client care va reveni. Cu siguranţă.

La BMC

Nouă ani la Crédit Agricole, doi la nou creata Cervélo TestTeam, unul la fuziunea Garmin-Cervélo. Ce urmează? Urmează BMC. Ieri Thor a anunţat că a semnat cu ei. Pe trei ani. Echipă “serioasă unde totul pare bine organizat”. Echipă care speră el că-l va ajuta să-şi îndeplinească ultima mare dorinţă. Aceea de a câştiga Paris-Roubaix-ul. Ca profesionist. Pentru că l-a câştigat deja la U-23. Atunci cu Garmin-Cervélo cum rămâne? Păi, cum să rămână? Rămâne echipa mea favorită. Dar de acum înainte pe picior de egalitate cu Euskaltel-ul. Asta chiar dacă BMC-ul va avea în componenţă campionii mondiali din 2008, 2009 şi 2010.

În tabără

Azi noapte nu am prea dormit. M-am tot trezit... M-am tot întors de pe o parte pe alta... Mi-au trecut tot felul de gânduri prin cap...

Azi am dus-o pe Ana în tabără. Prima ei tabără. Prima dată când nu va fi cu cineva din familie. Prima dată când va trebui să se descurce singură. Prima dată când va trebui să adoarmă singură. A început întărcarea. Întărcarea Anuţei, dar mai ales a părinţilor ei. Oare cum se vor descurca o săptămână fără ea?

A venit Vale

A venit Vale. De luni. În Europa. Spania. Madrid şi Barcelona. Vineri ar fi trebuit să plece înapoi spre State. În schimb, a făcut un ocol de o zi şi jumătate. În România. Foarte drăguţ din partea lui. Nu ne-am mai văzut, în carne şi oase, de acum doi ani. Voia să vină în vacanţă împreună cu Anne încă din primăvară. Dar au tot apărut probleme. Ba la el, ba la ea. Dar dacă tot l-am prins, l-am şi serbat. Chiar dacă cu o săptămână mai devreme. Acum e în avion. Spre Madrid. Probabil a decolat deja. Ne vedem peste două luni. Aşa a promis.

The sacrifice

A wise man once said you can have anything in life if you will sacrifice everything else for it... what he meant is nothing comes without a price. So, before you go into battle, you better decide how much you're willing to lose. Too often, going after what feels good means letting go of what you know is right. And letting someone in means abandoning the walls you've spent a lifetime building. Of course, the toughest sacrifices are the ones we don't see coming...when we don't have time to come up with a strategy to pick a side or to measure the potential loss. When that happens, when the battle chooses us and not the other way around, that's when the sacrifice can turn out to be more than we can bear.

D’ale Anei (Mai–Iulie 2011)

- Tata, strângi tu jocul?

- Eu? Tu te-ai jucat, tu să ţi-l strângi!

- Ooofff !!! ... Ce nu-mi place când ai dreptate ...

- Hai fată, nu-mi dai mie măcar umbrela? Ai primit atâtea... (ca premiu la Cupa Emmedue)

- Nu! Ştii tu cât am muncit pentru ele?

- Dar ştii tu cât am muncit eu pentru bicicleta ta?

- Dar ştii tu cât am pedalat ca să câştig?

- Păi n-ai câştigat. Ai terminat pe doi. Ai căzut la start. Noroc că ţi-am luat bicicleta asta bună...

- Eeh! Spui asta doar pentru că eşti invidios...

- Ha ha ha! Eşti mai gras ca mine!

- Da. Oi fi eu mai "gras" dar sunt şi mai înalt...

- Eee... Eşti înalt pentru că eşti gras!

Ana citea inscripţia de pe cupa care am primit-o la Săruleşti. SA...RU...L...E..S...T...I... B...I...Kappa...E... R...A...C...E...

- Da fată, dar se citeşte "Săruleşti Baic Reis". Adică Săruleşti e localitatea, "bike" înseamnă bicicletă în engleză iar "race" înseamnă cursă. Sau "race" mai poate însemna rasă. Ştii tu ce e aceea o rasă? Ca rasele de oameni, ca rasele de câini...

- Da. Ştiu. Sau ca rasele de biciclete ...

Facem educaţie. Meli i-a spus Anuţei să nu stea în fund pe scări pentru că "răceşte la ovare şi nu mai poate face copii". A doua zi Ana vede o prietenă stând în fund pe scări şi strigă spre ea: "Raluca! Nu mai sta pe scări! Că răceşti la maxilar ..."

- Eu nu mănânc cireşe nespălate...

- De ce?

- Pentru că au fost date cu "intoxicid"

- Tata, trebuie să vorbim cu Sensei.
- De ce?
- Să vedem dacă ne dă concediu... De la karate... Că dacă nu îmi dă concediu, nu putem pleca în vacanţă...

Great Expectations

We all think we're going to be great and we feel a little bit robbed when our expectations aren't met. But sometimes our expectations sell us short. Sometimes the expected simply pales in comparison to the unexpected. You got to wonder why we cling to our expectations, because the expected is just what keeps us steady. Standing. Still. The expected's just the beginning. The unexpected is what changes our lives.