Mişcare

Săptămâna asta am făcut mişcare mai mult în faţa televizorului. Pe medicinală. A fost Turneul Campioanelor la tenis. Pe Eurosport. Meciuri drăguţe. Vreo două chiar de revăzut. Dar punctul culminant cred că a fost retragerea Elenei Dementieva. Şi aici trebuie să fac o rectificare. Cu ceva vreme în urmă am scris într-o altă postare că sunt două jucătoare al căror joc îmi place: Kim Clijsters şi Flavia Pennetta. De fapt sunt/erau trei. Elena era cea de-a treia. Însă în acel moment Kim şi Flavia jucau un meci direct.

Că veni vorba despre Eurosport. Aseară am asistat la naşterea unui nou joc. Power Snooker având la bază tot snookerul însă cu ceva modificari menite a creşte spectaculozitatea. Până şi scandatul în tribune e permis. Parcă urmăream un meci de Premier League. Lipsea doar “You’ll Never Walk Alone”. Câştigător: Ronnie O’Sullivan. Dragul de el. Sunt fanul lui dar recunosc că regulile Power Snookerului sunt croite perfect pentru el. Propun un nou nume pentru acest joc: Ronnie’ Snooker.

Şi dacă tot e vorba de mişcare. Ne-am mişcat şi noi fundul azi până la Carrefour. Ce am luat? Nimicuri. Am fost mai mult să ne clătim ochii. Am luat totuşi apă şi suc. Plus un stilou şi un DVD pentru Ana. Stilou pentru că cel de la grădiniţă a dispărut. Iar DVD: Mulan. L-am văzut aseară pe Prima. Anei i-a plăcut. Adevărul e că şi mie mi-a plăcut. Ce am mai văzut prin Carrefour? Am văzut că a apărut Blend A Med-ul 3D White Pearl. În sfârşit! Frate îi fac reclamă de mai bine de un an. Mă tot uitam să văd dacă/când/unde apare. Chiar îmi venea să scriu Cosmopolitanului: “Dacă tot recomandaţi, ia spuneţi şi pe unde se găseşte”.

 

Photo.net

Zi agitată azi. Dimineaţa am început-o cu pus şi întins rufe la/de la spălat. Dus Ana la grădi. Apoi mailuri, telefoane, traduceri, acte de întocmit, stat prin sector mai mult decât de obicei (de obicei nu prea am ce căuta pe acolo), luat Ana de la grădi şi dacă tot eram acolo le-am rezolvat şi problema care o aveau cu faxul cel nou (mi-a luat vreo juma’ de oră). Partea frumoasă a fost că Ana s-a îmbrăcat şi încălţat singură în timpul ăsta. Iete că se poate! Cumpărături, comisioane (luat bilet la loto pentru mama). Dupăamiaza program normal: mâncat şi bicicletă (medicinală pentru că a început Turneul Campioanelor la tenis). Mai pe seară stat puţin cu fetele apoi când le-a început serialul de pe Acasă m-am dus şi eu să mă uit la ultimul meci de Cupa Romaniei. Ce să mai ... Zi agitată ...

Râdeam pe la zece fără un sfert că începusem să mănânc şi eu un măr şi până l-am terminat am vorbit de trei ori la telefon şi am fost în sector de două ori. În fine, pe la zece primesc mailul mult promis de la văru’ Costin. Mă sunase ieri să mă felicite pentru că una din fotografiile mele apăruse pe prima pagină în secţiunea Daily Photo Sampling de pe Photo.net. Acolo apar doar fotografii care au primit ratinguri bune (spre foarte bune de fapt). Mi-a zis că fotografia nu mai era pe site la ora respectivă dar ca a făcut o captura de ecran. Şi eu făcusem acelaşi lucru pentru el în urmă cu jumătate de an. După faptă şi răsplată. Când am primit mailul nu am apucat decât să-i mulţumesc. Scurt. Nici nu am deschis ataşamentul. Am făcut-o deabia acum, seara.

Am şi eu acum încă un motiv de mândrie. În ceea ce priveşte fotografia photo.net-ul e de departe siteul meu favorit. Îţi poţi crea un portofoliu. Poţi primi feedback la fotografii. Poţi să participi la tot felul de discuţii pe forum. Întâlneşti tot felul de fotografi. De pretutindeni.  Profesionişti sau simpli amatori. E drept, există o mulţime de astfel de siteuri dar Photo.net-ul chiar e unul drăguţ şi la care îmi face plăcere să particip. Din care îmi place să fiu parte. E drept, în ultimele luni nu am prea avut timp de fotografii (de fapt chemare ar fi trebuit să scriu). Vedem. Poate spre iarna, cine stie... Dar şi când m-o apuca, mă apucă... ştiu bine...

Aceasta e fotografia cu pricina. Am făcut-o anul trecut când am fost cu Vale, Anne şi Viorel pe Transfăgărăşan (cu o zi înainte ca băieţii de la Top Gear să treacă pe acolo). Haios e că acum două zile chiar mă gândeam să o înscriu la SNFT. Acum sunt aproape sigur că o voi face. O voi face cu toate că nu cred că va ajunge printre finaliste. Şi prin finaliste nu vreau să se înţeleagă că aş vrea să câştige vreun premiu. Nu. Ci doar să treacă de preselecţie şi să ajungă în ultimele 30-40 fotografii din categoria ei. Om vedea. Que serra serra. Deocamdată photo.net-ul a mai dat o gură de oxigen egoului meu.

Să vă treziţi râzând!

Ce e mai reconfortant dimineaţa decât să te trezeşti râzând? Sincer, spuneţi-mi! Când a fost ultima oară când aţi râs în somn până v-aţi trezit?
Mie? Când mi s-a întâmplat mie? Nu mai ţin minte. De foarte, foarte mult timp. Sunt ani. Poate chiar zeci de ani. Asta până azi de dimineaţă. Ce mi-a provocat acest râs? Nişte amintiri. Din liceu. Ce le-a declanşat? Nu ştiu. Poate discuţia cu Alina. De săptămâna trecută. Am discutat despre prieteni. Despre foştii colegi. Despre ce mai facem. Despre viaţă. O discuţie ca între prieteni.
Urarea mea de azi pentru voi: Să vă treziţi râzând!

Nu ne facem bine

O tot spuneam, o tot spun şi cred că voi continua să o tot spun: Nu ne facem bine! Azi un nou episod. Prea multe în ultima vreme. Nu apărea nici ăsta pe blog dacă totuşi nu avea şi o tentă hazlie.

Meli boleşte de vineri. Chiar, cred că vineri a fost prima zi în care nu a venit la serviciu. Cel puţin în ultimii ani. De când a terminat post-natalul nu cred să fi lipsit vreo zi. În fine. Ameţeli. Frisoane. Dureri de cap. De gât. Azi s-a simţit mai bine şi a venit câteva ore la fabrică. De sâmbătă îi tot spun să sune şi la doctorul de familie să vadă ce zice. Azi, într-un final sună. Cu juma’ de voce:

   - Bună ziua, aş vrea să fac o programare.

   - ...

   - Diţescu Melania

   - ...

   - Doamnă, păi până atunci cred că-mi trece...

   - ...

   - De vineri am dureri de cap şi gât, frisoane, ameţeli ...

   - ...

   - Bine mulţumesc.

Închide. O întreb când voia să o programeze. Zice: vineri dupăamiaza, dar după aceea a zis să încerc să trec şi în seara asta.

Nu ştiu, îmi tot vine în minte cum a zis Meli: “Doamnă, păi până atunci cred că-mi trece...”
Vorba basmului, cu un ochi îmi vine să râd iar cu celălalt să plâng...
Nu cred că ne trece.

67884

0245667884. Fost 667884. Fost 92667884. Fost 67884. De azi de dimineaţă "Numărul format nu este alocat". Era numărul de telefon al soacrei mele. De aproape două luni a făcut cerere la Romtelecom să i-l închidă. Azi, în sfârşit, l-au deconectat. Plătea prea mult pentru cât vorbea. Acum şi-a luat mobil şi poate vorbi aproape dublu la jumătate de preţ. Hmm. De părut rău nu-mi pare, dar, nu pot nega că nu am devenit melancolic. Măcar pentru câteva clipe. Mi-am adus aminte de o zi de toamnă, ca acum, în urmă cu 20 de ani, tot într-o vineri, în care, cu emoţii, formam pentru prima oară, pe vechiul telefon cu disc:  6 ... 7 ... 8 ... 8 ... 4 ...

Pe aripile vântului

De aseară plouă în continuu. De dimineaţă când Meli ajunge în birou îmi zice: Să ştii că acum văd că nu mai e o plasă la un geam. Cred că a dat-o jos vântul. Pe la prânz mă eliberez puţin şi dau să mă duc acasă să pun plasa la loc. Meli zice: Nu te duci tu şi după nişte covrigi? OK, zic. La care tata: Daca tot te duci în oraş nu treci şi pe la asigurări să plătim ratele? OK, mă duc.

Mă duc acasă. Pun plasa. Mă duc la asigurări. Plătesc. Mă duc la covrigi. Iau covrigi. Hai să cumpăr şi pâine dacă tot am ieşit pe ploaia asta. Mă duc. Cumpăr pâinea. Ies din magazin. Fac doi paşi. Geaca, puţin cam largă ce-i drept, se umflă ca o velă şi simt cum sunt luat pe sus. Pur şi simplu mă chinui să rămân în picioare. Ajunsesem în dreptul gangului dintre magazin şi blocul învecinat. Vântul care se învârtea prin zonă folosea gangul ca pe o gură de scăpare.

Au fost nenumărate situaţii în care vântul bătea cu putere şi chiar mă distram când vedeam lumea din jur cum se lupta să înainteze sau să-şi ţină echilibrul dar nu mă gândeam că mi s-ar putea întâmpla şi mie asta vreodată.

Azi am fost pe aripile vântului. Nu ca Rhett şi Scarlett în Gone with the Wind, ci ad litteram.

Amintiri... Întrebări... Reflecţii...

Nu ştiu ce mi-a venit. Probabil de vină e faptul că azi e o zi ploioasă şi am stat mai mult prin casă. Am găsit o descriere pentru blog. Pentru blogul meu. Da. Mi-a luat vreo juma’ de an. Adevărul e că, sincer, nici nu căutasem prea mult un subtitlu. Nu ştiu ce mi-a venit azi, aşa, dintr-o dată. Blogul este pentru mine o sumă de amintiri, întrebări şi reflecţii. Amintiri de mai de demult sau mai recente, chestii despre care cred că mi-ar face plăcere să-mi reamintesc în cazul în care le-am mutat în memoria pasivă. Întrebări mai vechi sau mai noi, întrebări la care am găsit răspunsuri sau la care încă mai caut un răspuns. Şi reflecţii. Gânduri. Meditaţii. Cugetări. Fără a fi prea filozofice. În mare, blogul e o reflexie a mea. Da. În afară de a fi un mod de relaxare, cam asta este blogul meu. Punct. Cel puţin deocamdată. 
  

Mercedes

Un prieten şi-a pus pe messenger următorul status: “Mercedes. What’s next?”

I-am răspuns: “Next? Mercedes AMG of course.”

Încă o problemă rezolvată azi...  

It's my life

It's my life
It's now or never
I ain't gonna live forever
I just wanna live while I'm alive

Hmmm. La radio. În bucătărioara de la Furnival House. 2000. Anglia. Londra. University of Westminster. School of Languages. Summer school. 8 săptămâni. Furnival House. Cholmeley Park. Hampstead. Hampstead Heath. Highgate. Archway. Camden. Camden Town. Camden Market. Euston. King’s Cross. St.Pancras. British Library. British Museum. Regent’s Park. Oxford Street. Hyde Park. Notting Hill. Portobello Market. Kensington Gardens. Royal Albert Hall. Knightsbridge. Science Museum. Natural History Museum. Victoria & Albert Museum. Harrods. Belgravia. Green Park. Buckingham Palace. St. James’s Park. The Mall. Piccadilly Circus. Trafalgar Square. National Gallery. National Portrait Gallery. Downing Street. Westminster Abbey. Houses of Parliament. Big Ben.  Westminster Bridge. London’s Eye. Aquarium. Embankment. Tate Modern. Globe Theatre. Millennium Bridge. Royal Courts of Justice. Holborn. St. Paul’s Cathedral. The City. Bank of England. Lloyds. The Monument. London Bridge. Tower Bridge. The Tower. HMS Belfast. Docklands. West India Quay. Canary Wharf. Millennium Dome. Greenwich. Waterloo station. Victoria station. Oxford. Cambridge. Windsor. Bath. Stratford-upon-Avon. Warwick. Hampton Court. Canterbury. Dover. Brighton. Peter. Michael. Cathy. Jean. Jon. Amaia. Cristina. Montse. Julia. Mariona. Nieves. Elisa. Haroon. Berry. Chin. Elena. Monica. Dorota. Alexandra. Sylvia. Anne. Sara. Vanessa. Chiara. Paolo. Stephane. Judith. Sybille. On. Margret. Coco. Satoe. Yuko. Makiko. Takayuki. Steffi. Vale. Meli. Incredibil. Câte amintiri. Ce le-a declanşat? Strofa unui cântec? Auzit pentru prima oară? La radio? Într-o bucătărioară?

A-HA: Velvet

Her skin is like velvet

Her face cut from stone

Her eyes when she's smiling

Will never reach home

But hear how she sings

Her touch would be tender

Her lips would be warm

But when we're together

I'm always alone

But hear how she sings

But hear how she sings

Hear how she sings

Her skin is like velvet

So I went to her home

Her place like a palace

With things you can't own

Her skin is like velvet

And hear how she sings

Hear how she sings...

Nenea Daniel

Domnu’ Daniel, sau Nenea Daniel cum îi spune Ana, este un mecanic care lucrează la noi în fabrică de mai bine de 15 ani. Meseriaş adevărat. Profesionist până în măduva oaselor. Şi un om extraordinar. Azi dupăamiază a venit la noi o maşină. Cu ţesătură. Domnu’ Daniel, ca de obicei, ne-a ajutat la descărcat.

Şoferul, turc, rupea doar câteva cuvinte în engleză. La un moment dat i se adresează lui Daniel:

     - Toilet ?

     - Hai nene să-ţi arăt toilet, şi îi face semn să-l urmeze.

În timp ce se îndepărtau îl aud pe turc întrebând:

     - Café-bar ?
     - Nene, problem. No café-bar. Românului dacă îi dai café-bar, nu mai munceşte.

Rihanna: Unfaithful

Story of my life

Searching for the right

But it keeps avoiding me

Sorrow in my soul

Cause it seems that wrong

Really loves my company

He's more than a man

And this is more than love

The reason that the sky is blue

The clouds are rolling in

Because I'm gone again

And to him I just can't be true

And I know that he knows I'm unfaithful

And it kills him inside

To know that I am happy with some other guy

I can see him dying

I don't wanna do this anymore

I don't wanna be the reason why

Everytime I walk out the door

I see him die a little more inside

I don't wanna hurt him anymore

I don't wanna take away his life

I don't wanna be...

A murderer

I feel it in the air

As I'm doing my hair

Preparing for another date

A kiss upon my cheek

As he reluctantly

Asks if I'm gonna be out late

I say I won't be long

Just hanging with the girls

A lie I didn't have to tell

Because we both know

Where I'm about to go

And we know it very well

Cause I know that he knows I'm unfaithful

And it kills him inside

To know that I am happy with some other guy

I can see him dying

I don't wanna do this anymore

I don't wanna be the reason why

Everytime I walk out the door

I see him die a little more inside

I don't wanna hurt him anymore

I don't wanna take away his life

I don't wanna be...

A murderer

Our love, his trust

I might as well take a gun and put it to his head

Get it over with

I don't wanna do this

Anymore

Uh

Anymore, anymore

I don't wanna do this anymore

I don't wanna be the reason why

And everytime I walk out the door

I see him die a little more inside

And I don't wanna hurt him anymore

I don't wanna take away his life

I don't wanna be...

A murderer, a murderer

No no no no

Yeah yeah yeah

D'ale Anei (august-septembrie 2010)

Ne uitam într-o seară la Scooby Doo. Filmul. Pe Naţional TV parcă. Ana începe să-mi explice că nu există monştrii sau fantome. Că sunt doar oameni deghizati. “Sau uite ... ca asta... O hologramă”. O ce?, întreb. Am discutat despre multe cu ea dar despre holograme nu ţin minte să fi vorbit până acum. HO-LO-GRA-MĂ, zice Ana cu un R perfect (până de curând nu putea să-l pronunţe). Şi ce e o hologramă? Îmi spui şi mie?

- Păi o hologramă înseamnă că ... e ca un om ... doar că este diferită de un om ... adică ... omul are corp ... adică se simte mişcarea corpului ... adică e moale ... adică ... uite ... adică ... uitaţi ... adică nişte oase în hologramă, nu există aşa ceva ... adică o hologramă este la fel, dar sa faceţi o diferenţă ... adică întâi şi mai întâi trebuie să puneţi mâna să vedem dacă e hologramă ... sa vedeţi dacă se simte ceva ... Dacă se simte ceva, e om. Dacă nu, adică dacă trece mâna sau un picior prin ea ... asta e o hologramă ... o imagine proiectată.

Mamaie discuta cu Ana despre păr. La un moment dat o întreabă dacă îşi poate şi ea vopsi părul. La care Ana:

        - Nu mamai’... Că nu te mai recunosc ...

Ana discuta cu mama. “Nana, banii aduc fericirea. Să ştii că eu o să am bani. Tu eşti bolnavă, dar cu banii de la mine o să te faci bine. Deci, banii aduc fericirea”

Am fost la piscină. Ana se juca cu o fetiţă. La un moment dat...

Fetiţa: - Aaa! O viespe!

Ana: - Stai liniştită. Doar te miroase.

Fetiţa: - Da... dar dacă miroşi frumos, te muşcă.

Ana: - Eu nu miros frumos

Ana se uita la desene. La un moment dat zice:

        - Să ştiţi că eu nu o să mănânc izotopi.

        - De ce? întrebăm noi

        - Pentru că mă balonez, tuşesc şi apoi explodez.

Făceam cu Ana inventarul animalelor din pădure. Am aflat că:

        - iepurii sunt ierbivori,

        - lupii sunt carnivori,

        - urşii sunt omnivori,

        - iar vulpile sunt ... hoaţe

Ana povesteşte Scufiţa Roşie. La un moment dat Meli o întreabă ce avea Scufiţa în coşuleţ.

        - Păi, avea ... pâine şi brânză şi salam şi ... vişinată ...


Jucam cu Ana Adevăr sau Provocare. Parcă la vârsta ei jucam alt gen de jocuri dar în fine... La un moment dat zice:

- Tata, spune cinstit, tu ai slăbit să te placă alte fete ?

De unde le scoate?