luni, 28 martie 2011

1435

Ieri a fost ziua lui mamaie. Mama a scos-o la o plimbare. La mânăstirea Căldăruşani. Că tot le place acolo. Ne-am întâlnit cu toţii. Meli şi Ana au mers cu mamaie şi ai mei. Viorel a venit cu Marlena şi mama ei. Iar eu cu babi, după ce fusesem de dimineaţă la Alina la Bucureşti pentru consult, am ajuns la urmă. La întoarcere ne-am oprit la Corbeanca. La McDonald’s. Ca să o serbăm. A comandat fiecare câte un meniu şi o îngheţată. După ce termin mă uit şi eu de curiozitate pe foaia cu valorile nutriţionale. Oare câte sute de calorii am ingerat? Let’s do the math:

       Crispy Chicken McWrap  ........................ 480
       Cartofi prajiti ............................... 470
       Coca Cola ..................................... 210
       Inghetata cu ciocolata ........................ 275

       Total = 1435 Calorii

1435 ? 1435 ? Mamă! Oare cum distribui restul de 600 până diseară?

duminică, 27 martie 2011

Isaac Newton

Tact is the art of making a point without making an enemy

No great discovery was ever made without a bold guess

Gravitation is not responsible for people falling in love

To every action there is always opposed an equal reaction

sâmbătă, 26 martie 2011

Febră

Cuvânt la ordinea zilei: febră. De fapt, de lunea trecută am avut febră. De! Luată de la Ana. Ana, care şi ea a luat-o de la grădi. Câteva zile în pat. Spre sfârşitul săptămânii, simţit mai bine. Lunea asta m-a pocnit iar. În fine, au trecut două zile de când pot spune, cu mâna pe inimă, că mă simt bine. Faza e că au trecut 12 zile de când nu am mai mers cu bicicleta. Fie ea normală sau medicinală. În ultimii doi ani chestia asta nu mi s-a mai întâmplat. Nici-o-da-tă! Nici măcar în vacanţele în care nu am avut cum să-mi iau bicicleta. Ieri văzând că prognoza pentru azi dădea 22°C la Moreni mi-am promis că mai fac un Ulmet. Şi l-am făcut. Dar mai întâi am făcut o tură de 6 km cu Ana prin oraş. Şi-a inaugurat bicicleta cea nouă. Apoi, dus am fost. Aproape două ore. Când m-am întors s-a observat diferenţa. Diferenţa faţă de acum două săptămâni. Simţeam cum se instalează. Cine? Păi, despre ce vorbeam? Febra! Musculară de data asta. Şi, ca să o simt mai bine, la vreo trei ore după instalare Anuţa a vrut să mergem iar cu bicicletele. Prin jurul fabricii de data asta. Şi am mers. Sus-jos, sus-jos. Încă 5 km. Timp de vreo 20 de minute. Tot timpul ăsta, ea, febra, a avut grijă să ştiu că-mi este alături. Secundă de secundă. Pedală după pedală.

luni, 21 martie 2011

FaceBook vs. real friends

Sunteţi super-încântaţi de câte sute sau mii de prieteni aveţi pe Facebook? De cât de populari şi haioşi sunteţi consideraţi? De băieţii de băieţi sau fetele de fete care sunteţi? De câte mesaje primiţi de ziua voastră? Plus cadouri, beleze, inimioare, torturi sau flori virtuale?

Just for fun. Faceţi următorul exerciţiu: Ascundeţi-vă data de naştere din profil. Aşteptaţi să treacă ziua voastră şi mai număraţi o dată. Poate că veţi fi surprinşi. Eu unul, n-am fost. De asta am şi făcut acest exerciţiu. Să dovedesc ceea ce ştiam.

duminică, 20 martie 2011

The Corrs: One Night

Long day and I'm ready
I'm waiting for your call
'Cos I've made up my mind
My heart aches with a hunger
And the want that you were mine
No I cannot deny
So for one night
Is it all right
That I give you
My heart
My love
My heart
Just for one night
My body
My soul
Just for one night
My love
My love
For one night
One night
One night
When morning awakes me
Well I know I'll be alone
And I feel I'll be fine
So don't you worry about me
I'm not empty on my own
For inside I'm alive
That for one night
It was so right
That I gave you
My heart
My love
My heart
Just for one night
My body
My soul
Just for one night
My love
I loved
For one night
One night
One night
For one night
It was so right
That I gave you
My heart
My love
My heart
Just for one night
My body
My soul
Just for one night
My love
My love
For one night
One night
One night
One night




sâmbătă, 19 martie 2011

Hustler

Ieri. Metro Ploieşti. Ieşire. Standul de ziare. Ne uitam pe acolo poate-poate găsim ceva interesant pentru Ana. Se apropie doi tipi. Pe la 50 de ani. Cu accent. Indescifrabil dar vestic.

Trialog:

            - Aveţi Hustler?
            - Da.
            - E tradus?

vineri, 18 martie 2011

Umbra lui Liverpool la Anfield

Sunt meciuri şi meciuri. Meciuri care din primele secunde ştii că le vei ţine minte peste ani dar şi meciuri care doar mimează fotbalul. Înainte de culcare, aseară, a început Liverpool–Braga. Europa League. Ca orice fan Liverpool am vrut să mă uit. Dar nu am rezistat decât vreo zece minute. Nu din cauza somnului. Din cauza jocului. Un joc fără rapiditate, fără precizie, fără tactică, fără viziune. Parcă se juca în curtea şcolii. Uneori şi acolo vezi mai multă ambiţie. Ce dor mi s-a facut de acei minunaţi si nebuni cormorani din urmă cu cinci-şase ani!
Îmi pare rău să o spun, poate nici nu am dreptul să o spun - nu am văzut decât 10% din meci - dar aseară, pe Anfield, Liverpool a fost doar o umbră. M-am culcat cu speranţa că, poate, cine ştie, cine ştie cum, se vor califica mai departe. Dimineaţă am aflat rezultatul. Şi a venit confirmarea.
Liverpool, aseară, a fost o echipă ieftină. Mai ieftină ca braga.

joi, 17 martie 2011

Alintări din copilărie

- Merişorul meu!
- Goiocica mea!

miercuri, 16 martie 2011

Pierzi ... şi câştigi

Azi se împlinesc doi ani de când am luat una dintre cele mai importante şi radicale decizii luate vreodată de mine. Am început să pierd. Şi iar să pierd. În general când pierzi ceva l-ai pierdut şi atât. Are doar o parte negativă. Punct. Totuşi sunt cazuri în care pierzând ceva, câştigi altceva în loc. Cam aşa e şi cu slăbitul. Pierzi în greutate, pierzi şi alte lucruri pe care le luai de-a gata, în schimb, primeşti ceva în loc. Şi dacă pui totul în balanţă, vezi că avantajele depăşesc dezavantajele. Înzecit, însutit sau poate chiar mai mult, le copleşesc. Pentru că ajungi să te recâştigi sau ajungi să câştigi acel tu care nu ai fost niciodată. Acel tu care ţi-ar fi plăcut să fi, acel tu care toată viaţa ţi-ai dorit să fi, acel tu care părea atât de îndepărtat, atât de amăgitor, atât de ireal.

marți, 15 martie 2011

Kitsch nation

Am fost ieri cu maşina la R.A.R. Stăteam în sala de aşteptare. Mă plictiseam. Ce să fac ... ce să fac ... Încep să studiez pe cei din jur ... La un moment dat intră un băieţel. Blugii cădeau de pe el. Aproape i se vedea curul. Dar curea avea. Lată. Neagră. Poansonată. Ce-mi place termenul ăsta. Termen des folosit la R.A.R. Şi cum ziceam. Cureaua era poansonată. Sunteţi curioşi ce era poansonat? Gucci. Gucci. Gucci. De jur-împrejur. Uau! Se duce băiatul la un ghişeu iar când se întoarce mă pune dracu să mă uit iar la curea. Văd catarama. Era şi greu să-mi scape. Imensă. Argintie. Formată din două litere. DG.
E clar. Suntem Kitsch nation. Şi nu ne facem bine prea curând.

luni, 14 martie 2011

Moreni–Ulmet şi retur

Am stabilit săptămâna trecută cu Gabi ca în weekend, dacă e frumos, aşa cum se prognoza, să mai ieşim cu bicicletele.
Şi am ieşit. Nu a fost să fie sâmbătă pentru că eu am fost de dimineaţă cu mama la consult (totul e OK) iar dupăamiază m-am învârtit pe lângă Anuţa. Cea virusată. De la grădiniţă. Gabi fiind şi el plecat (tot la Bucureşti) am amânat tura pentru duminică. Cum amândoi cam aveam chef de ducă am convenit să mergem ceva mai departe de tradiţionala Valea Lungă. Eventual, până pe Ulmet?
Şi ... am fost. Spre marea mea mândrie am urcat toate dealurile fără nici o sesiune de push-bike. E drept, nici viteza nu a fost extraordinară, dar măcar ceea ce mi-am propus am realizat. Anul trecut, în primăvară, când am făcut tura Moreni-Pucioasa-Târgovişte-Moreni am urcat cam jumătate de Ulmet la pas. Să studiem terenul ne-ar plăcea nouă să credem.
E, acum a fost altă poveste. Se pare că am ceva mai mult antrenament. Şi ceva mai multă rezistenţă. Şi, de ce să nu recunosc, şi bicicleta cea nouă are şi ea meritele ei.




Bike route 852750 - powered by Bikemap 

duminică, 13 martie 2011

Made of Honor

Am văzut Made of Honor. Pe lângă faptul că a fost un film uşor, o comedie de văzut duminica dupăamiaza, pentru un fan al Anatomiei lui Grey a fost o ocazie de a-i revedea pe “doctorii” Shepherd şi Hunt.

Un dialog mi-a ramas în minte. Discuţie tată - fiu. Fiul oarecum resemnat pentru că prietena lui, iubirea vieţii lui, se va căsători cu altcineva. Tatăl încerca să-l convingă că trebuie să lupte în continuare.

- If you love something, set it free.
- Said by a pussy and used by pussies ever since!
- Casablanca. Bogie puts her on the plane ...
- Pussy!
- Bogie's a pussy?
- Biiiiig pussy!
  

vineri, 11 martie 2011

Crocodilu'

Întrebare:  Care este diferenţa dintre un crocodil?
Răspuns  :  Este mai lung decât verde.

Glume din copilărie ... 

miercuri, 9 martie 2011

Măcinici

N-am mâncat nimic aseară. Nici de dimineaţă. Mi-am propus ca azi să mă îndop cu un singur fel de mâncare. Cu măcinici. Aburinzi. Cu nucă. Cu zăhar. Şi scorţisoară. Să îmi aduc iar aminte de copilărie. Să gust din nou copilăria. Deabia aştept!
A.M.R. câteva ore. Vreo trei...
 

sâmbătă, 5 martie 2011

Descoperindu-l pe Chagall

Londra. 2000. Oxford Street. Magazinul Virgin. Secţiunea DVD-uri. Încă promovau Notting Hill. Relativ noul film britanic. Nu l-am luat. Prea scump dom’le, prea scump! Dacă nu mă înşel era 19.99 lire. În schimb alţi colegi de la universitate şi l-au cumpărat. Chin, mandarinul-olandez, cu siguranţă. 

Filmul l-am văzut la televizor câţiva ani mai târziu. Şi l-am revăzut weekendul trecut cât am pedalat la medicinală. Dar, deşi drăguţ, nu despre film vreau să vorbesc. În film apare şi un tablou: La Mairée. De Chagall. Primă impresie: frumos.

Şi acum să vorbesc puţin despre ignoranţa mea. Pe cât de mult îmi plăcea să privesc picturi înainte de 1990, fie  pe albume, fie în excursii precum cea în URSS în care am savurat muzeu după muzeu, pe atât de puţin mi-am dezvoltat gusturile în materie de pictură după. Lăsând la o parte vizitatul câtorva muzee mari - Luvru, Prado, National Gallery sau Tate Moden - în ultimii ani contactul meu cu pictura a fost aproape inexistent. Şi doar am avut netul la îndemână. Aş fi putut avea acces la atâtea informaţii... la atâtea picturi...

Ei, ziceam că La Mairée e frumoasă. De fapt mi-a plăcut atât de mult încât m-a făcut să-mi doresc să aflu mai multe despre Chagall. Auzisem de el? Da. Dar ce ştiam eu despre el? "Pictor celebru". Rus. Stabilit prin Franţa. A trăit destul de mult. Aproape suta. Şi cam atât. La Mairée? Habar n-aveam că aşa se numea tabloul. De fapt nu ţin minte să fi văzut vreun tablou de-al lui până acum, dară-mi-te să-i ştiu numele. Oricum, între timp bunul meu amic Internet m-a informat. Nu o să vorbesc acum ca cine ştie ce cunoscător dupa ce m-am documentat puţin. Nu. Urăsc să fac copy-paste. Habar n-am de mişcări artistice şi ce presupune fiecare. Iar Chagall a trecut prin destule. Eu oricum am rămas cu studiul deabia undeva între Renaştere şi Baroc.

O să spun despre tablourile lui Chagall doar atât: îmi plac pentru cromatica lor şi pentru aerul infantilo-fantasmagorico-oniric (uau, oare de unde am scos-o?) care mi-l inspiră. Scurt şi la obiect.

Un lucru e de netăgăduit. Chagall a devenit unul din pictorii mei favoriţi. Nu l-a întrecut pe Van Gogh  - el e încă acolo în vârf - dar sigur a avut parte de cea mai rapidă urcare în top.
 

joi, 3 martie 2011

Tinereţe fără de tinereţe

Spuneam acum vreo lună că trebuie să mai pun mâna pe o carte. Mi-era ruşine să mă gândesc de când nu mai citisem vreuna. Fac eu ce fac şi tot la filme ajung. Mai precis la DVD-urile de la Provideo. Cum mă uitam eu pe site, îmi pică ochii pe Youth Without Youth. Regizor Francis Ford Coppola. Şi câţiva actori români. Printre ei Iureş, Pintea, Piersic junior şi Albulescu. Mai mult ca sigur s-a filmat în România. Probabil la vremea respectivă (2007) chiar s-o fi vorbit de el dar se pare că mi-a scăpat. În fine, citesc descrierea şi subiectul mă face să citesc nuvela scrisă de Eliade. O caut pe net şi o găsesc. Dar nu-i carte ci pdf. Hm, asta va fi prima mea carte digitală. Şi, a fost.
Despre ce-i vorba? Păi, e despre un lingvist, profesor, care în noaptea de Înviere voia să se sinucidă. Este lovit de un fulger dar nu moare. În schimb întinereşte iar capacităţile sale mentale se ascut. Începe să vorbească limbi pe care nu ştia că le cunoaşte şi îşi dezvolta un alter-ego, un fel de voce interioară, cu care se sfătuieşte. Astfel, devenit un fel de supraom, este vânat de oamenii de ştiinţă pentru a fi studiat iar pentru a scăpa fuge în Elveţia. De acolo ajunge în India, apoi în Malta. Viaţa îl duce în Irlanda, Mexic sau Scandinavia. Oricum, după ce a fost lovit de fulger existenţa lui pendulează între real si oniric. Sunt momente în care nu ştii daca ceea ce se i se întâmplă este aievea sau este doar o proiecţie a noilor sale capacităţi mentale. În final, se întoarce în timp, în oraşul natal, Piatra Neamţ, unde în cafeneaua Select redevine bătrânul amnezic şi moare îngheţat în zăpadă.
Acum sunt curios să văd care a fost si viziunea lui Coppola. Poate o să aştept până se mai ieftineşte DVD-ul. Sau poate că nu.

miercuri, 2 martie 2011

Climbing

They take pictures of the mountain climbers at the top of the mountain. They are smiling, ecstatic, triumphant. They don’t take pictures along the way cause who wants to remember the rest of it?
We push ourselves because we have to, not because we like it. The relentless climb, the pain and anguish of taking it to the next level – nobody takes pictures of that, nobody wants to remember, we just want to remember the view from the top, the breathtaking moment at the edge of the world.
That’s what keeps us climbing and it’s worth the pain, that’s the crazy part.
It’s worth anything.

marți, 1 martie 2011

D'ale Anei (Ianuarie-Februarie 2011)

Din categoria “Aşa întrebare, aşa răspuns”
Înainte de culcare:
- Ana, îmi dai voie să strâng jucăriile împrăştiate pe patul meu?
- Sigur că da!


Din categoria “Săracu’ copil. Nu-i cumpărăm niciodată nimic”
- Azi e cea mai fericită zi din viaţa mea.
- De ce?
- Pentru că tata mi-a cumpărat DVD-ul (n.r. Kemy Curiosul) şi casca de bicicletă


Din categoria “Noi vom lucra la Fisc”
- Acum că sunt pensionară o să stau şi eu pe acasă. Să mă uit la TV... Să fac mâncare...
- Ba nu, Nana! Tu trebuie să mergi la servici’. Să câştigi bani şi să plăteşti taxe!


Din categoria “Moşteniri”
- Eu o să moştenesc talentele la toţi din familie. De la tata, talentul pentru sport (!). De la mama talentul de croitoreasă(!!!). De la mine talentul de karatista (!!!!!!!!!!). De la bunicu' talentu' de scriitor. De la Mamai talentul de mâncat dulciuri. De la Nana talentul de şefă. Şi de la Babi talentul de stat cu copii.


Din categoria “Anagrame”
- Mie-mi place apa "crăcălită"
- Sensei ne-a pedepsit pe toţi pentru că câţiva au fost "indisplicinaţi"


Din categoria “Pe asta o luaţi ca axiomă”
- Capul este mijlocul!


Din categoria “Iubire şi Onoare”
- Tata, să nu te prind că îţi iei şi a doua nevastă!