Nu ştiu ce mi-a venit. Probabil de vină e faptul că azi e o zi ploioasă şi am stat mai mult prin casă. Am găsit o descriere pentru blog. Pentru blogul meu. Da. Mi-a luat vreo juma’ de an. Adevărul e că, sincer, nici nu căutasem prea mult un subtitlu. Nu ştiu ce mi-a venit azi, aşa, dintr-o dată. Blogul este pentru mine o sumă de amintiri, întrebări şi reflecţii. Amintiri de mai de demult sau mai recente, chestii despre care cred că mi-ar face plăcere să-mi reamintesc în cazul în care le-am mutat în memoria pasivă. Întrebări mai vechi sau mai noi, întrebări la care am găsit răspunsuri sau la care încă mai caut un răspuns. Şi reflecţii. Gânduri. Meditaţii. Cugetări. Fără a fi prea filozofice. În mare, blogul e o reflexie a mea. Da. În afară de a fi un mod de relaxare, cam asta este blogul meu. Punct. Cel puţin deocamdată.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu