Cea de a opta zi a excursiei a fost rezervată vizitării Amsterdamului si Rotterdamului. Despre Rotterdam nu voi povesti prea mult pentru că a fost planificat spre seară şi doar o plimbare de o oră şi ceva. Acolo am plecat din zona caselor în formă de cub, apoi spre şi pe chei mergând până la Erasmusbrug. Rotterdamul aşa cum spunea şi ghida e un oraş unde se pune accentul pe muncă. Oraş modern şi n-am prea multe de spus despre el.
Revin la Amsterdam. Amsterdamul este oraşul distracţiei. Şi al bicicletelor. Păi frate, ce am văzut pe acolo... Nu cine ştie ce biciclete, dar multeee... Multe. Ziua de duminică a fost in general noroasă. Cu ploi de 10-15 minute, de vară. Am vizitat mai întâi Rijksmuseum. Muzeul naţional. Cu o gramadă de obiecte de artă dar şi cu foarte multe picturi de Vermeer, Rembrandt şi mulţi alţi pictori olandezi. Anei i-au plăcut căsuţele pentru păpuşi iar în zona de ceramică m-a rugat să-i fac poză unei viori din porţelan. Apropo de poze, Rijksmuseum a fost singurul muzeu vizitat în care am avut voie să facem poze, fără bliţ ce-i drept, dar şi fără stresul de a fi prins făcând poze pe ascuns... :)
Am avut la dispoziţie vreo două ore în Rijksmuseum după care urma plimbarea pe canale. Chiar mă gândeam că nu va fi cine ştie ce plimbarea pentru că tocmai începuse ploaia şi parcă n-aveam chef de apă şi jos şi sus... Am avut totuşi noroc pentru că până am ajuns la Gara Centrală ploaia s-a oprit, iar până ne-am îmbarcat a ieşit şi soarele. Plimbarea a fost drăguţă, a durat vreo oră, oră care îţă dă o imagine de ansamblu şi o anumită dimensiune a Amsterdamului. Ne-am întors apoi de unde am plecat şi am luat-o la picior pe Damrak am trecut de Beurs van Berlage care din câte am înţeles e fosta lor bursă de mărfuri, am ajuns în piaţa Dam unde-i Palatul Regal apoi în continuare-n jos până la piaţa monetăriei cu turnuleţul Munttoren. Acolo s-a dat timp liber vreo trei ore pentru ca fiecare să facă ce doreşte. Majoritatea s-au dus la Madame Tussauds. Alţii la cumpărături. Alţii s-au dus să vadă Red District. Fetele mele s-au băgat la McDonalds urmând ca după aceea să traverseze strada şi să vadă piaţa de flori. Eu? Eu m-am orientat pe o hartă din staţia de autobuz şi am luat-o spre Rijksmuseum cu destinaţia finală Muzeul Van Gogh. Am mers vreo 3-400 de metri după care am luat-o la fugă. Nu din criză de timp ci pentru că începuse iar să plouă. Şi ploua din ce în ce mai tare. Ajung eu la Van Gogh şi mă aşez la coadă. Destul de lungă. Am stat o jumătate de oră doar până am cumpărat biletul. Bine că s-a oprit măcar ploaia. Înăuntru, altă surpriză. Alte două cozi. Una la garderobă unde trebuia să las rucsacul şi alta la verificarea pentru securitate. Într-un final, intru şi eu. Unde intru? Intru în raiul fanilor lui Van Gogh. Nu pot descrie de câtă bucurie am avut parte urmărind pe-ndelete, în linişte, cât vreau eu fiecare tablou al său dar şi cele ale contemporanilor săi, pentru că în muzeu nu se gasesc doar tablourile lui Vincent. Ca fapt divers, lucrările erau structurate, grupate pe perioade definite, perioada de început, apoi cea în care a stat la Paris, apoi Arles, Saint-Remy şi la final Auvers-sur-Oise, astfel încât chiar şi un neiniţiat putea vedea cum a evoluat stilul său. După vreo oră şi un sfert, timp în care am luat tablou cu tablou, unele chiar de mai multe ori la rând, a trebuit să plec să mă întâlnesc cu fetele la piaţa de flori. Acolo, ele m-au dus direct la florile care le plăceau. M-au lăsat pe mine să aleg bulbii (cei de lalele erau la pungă, dar cei de Amaryllis erau cu toţii într-un coş din care a trebuit să aleg). Mergem la băiatul care-i vindea iar acesta-mi zice, în cea mai neaoşă română: "Aţi ales un bulb bun. Nu ştiu cum dar alţii nu-i aleg cum trebuie..." :)
Plecăm noi mai departe spre punctul de întâlnire. În piaţa Dam îi fac câteva poze Anuţei cu porumbeii de pe acolo (dacă cu cei din Trafalgar Square nu mi-a ieşit pasenţa) bineînţeles cu ajutorul unor firimituri rămase dintr-un sandwich. Apoi începe iar ploaia. Ne refugiem pe un gang cu multe magazine şi restaurante. Trecuse mult de ora prânzului. Mi se face foame. De fapt, aveam poftă de ceva dulce. Văd o tonetă cu vafe belgiene. Aleg una glazurată cu ciocolată. Vânzătorul mă întreabă daca nu m-ar interesa una specială. Hai măi, ia să vedem cum faci tu speciala asta. O bagă la microunde, apoi îmi pune două cupe imense de îngheţată peste, frişcă împrejurul îngheţatei, apoi îi trage două rânduri de topping, unul cu ciocolată rasă şi celălalt ciocolată lichidă şi la final mai înfige un beţigaş Finetti în ea. Am mâncat toţi trei din vafă, şi, cel puţin pe mine, m-a săturat. Aşa da specială...
Cam asta a fost experienţa mea amsterdamiană. Amsterdam-ul nu-i un oraş în care să vreau să locuiesc. Nici pe departe. Dar să-l vizitez din nou, să aprofundez din ceea ce are de oferit, da. Cu siguranţă, DA!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu