How the mind of a woman works

- Mama, dar de ce trebuie să facem noi mereu ce vrea domnul învăţător?

- Puiu, facem aşa pentru că dacă nu am face nimic atunci domnul învăţător ar face cum vrea el. Aşa spune el ce să facem şi noi facem cum vrem noi.

Liber de Sf. Andrei

Gata. De acum vom avea liber (şi) de Sf. Andrei. 30 Noiembrie dacă nu ştiaţi. Exact. Ziua de dinaintea Zilei Naţionale. Camera Deputaţilor a decis asta. Ieri. Nu-i frumos să avem două zile libere legate? Vă imaginaţi ce tare va fi în anii în care Sf. Andrei va pica joia sau lunea?

Doamne, ce pioşi devenim când vine vorba să nu muncim...

Pescăruşii

Am uitat să vă spun... V-am zis că am fost la mare... Sâmbătă seara, cum ne plimbam noi cu familionul pe faleză, îmi dau seama că nu prea văzusem pescăruşi. 

- Voi aţi văzut pescăruşi astăzi?

- Eu nici ieri nu am văzut, zice Meli.

- Ba da, au fost. Le-am făcut şi poze...

- Păi... atunci or fi şi ei (liberi) în weekend...

La mare

N-am mai fost la mare de acum doi ani. Nici anul ăsta prea mari şanse nu erau dar am profitat de prima şi probabil singura şansă întalnită. Mai mult la insistenţele Anuţei. Deci. Weekend la mare. Bilete găsite cu doar două zile înainte. Cu trei, nu apăreau locuri libere. Cineva a renunţat. Cui îi pasă? A fost şansa noastră. Am profitat de ea. Chiar dacă se anunţa cod galben de furtuni prin aproape toată ţara. Ne-am făcut damblaua.

Vineri a trebuit să mă trezesc foarte devreme şi să rezolv ce aveam de rezolvat înainte de a pleca. Drum destul de lejer. Pizza Hut. Delfinariu. Planetariu. Cazare. Plajă. Plimbare. Masă de seară. 

Sâmbătă. Plajă. Somn. Trezit. Văzut nori de furtună. Speriat. Schimbat planul. Fuga la Aqua Magic. Era programat pentru duminică. Dar dacă plouă aşa cum se zice? Ei bine, n-a plouat. Dar cu ocazia asta am tăiat şi Aqua Magic de pe listă. Plimbare de seară. Culcare.

Duminică. Trezit. Nori. Bătea vântul destul de tare. Decis să luăm micul dejun, să ne plimbăm puţin pe noul ponton şi să plecăm. Întâlnit cu Mihaela pe plajă. Dacă nu ne întâlnim în Moreni, nu-i normal să ne întâlnim tocmai la Mamaia? Şi să aflăm că am fost cazaţi în acelaşi hotel? În fine. Duminică (foarte) scurtă. Scurtă la mare. La prânz eram acasă. M-am spart mâncând cireşe aduse de tata de la Malu. Şi unde pui că am mai avut timp şi de un Ulmet. Parcă mi-e din ce în ce mai uşor să-l urc. Big, big like.

Ce altceva să mai cer de la un astfel de weekend, la mare?

Weekend ca la carte

Totul a început vineri. La serviciu, o zi ca celelalte. Vorba lui Perry. Same shit, different day. Spre prânz, pe lângă faptul că eram în criză de timp, au început discuţiile cu colegii despre revederea de 20 de ani. De la terminarea liceului. Anca, Leo, Raluca, Gabi, Flori, George... Nici nu mai ştiu. Cert e că că ajunsesem să discut cu doi în acelaşi timp. În fine, se face 14:15. Du-o repede pe Anuţa la examenul pentru centură. Fă-i repede şi o poză, că de, e probabil ultima oară când o vezi cu centura portocalie. 

Trei ore mai târziu ia-o repede de la karate şi fugi la şcoală. Serbarea absolvirii abecedarului. Alte două ore. Se face aproape opt seara. Măcar juma' de oră tot ies cu bicicleta. Chiar dacă începuse să picure. Trebuia să scot Cubuleţul, pe Tisa-Iedera. L-am luat de luni din service şi nu-l probasem deloc...

Sâmbătă. Cum se luminează, cum mă trezesc. Emoţiile. E ziua în care vom fi naşi pentru a doua oară. Spală maşina, ia florile, ia-i pe bunicii Cătălinei, la 9 eram pe drum spre Bucureşti. Emoţionanta cununie civilă, superba petrecere de după (nunta va fi anul viitor). Plecat pe la nouă jumate seara înapoi spre casă. Ajunşi după unsprezece. Fetele, culcarea repede, că mâine aveţi excursie cu clasa. Pe mine mă prinde unu noaptea tot treaz.

Duminică. Trezirea la 6:30. La 7:30 pleca autocarul. De data asta s-a dus Meli cu Ana în excursie pentru că, de, e şi preşedinta comitetului de părinţi şi a trebuit să se ocupe de organizarea ei. În plus, nu mai departe de sâmbăta trecută fusesem cu Ana la Râmnicu-Vâlcea. Cupa României, unde apropo am luat argint la kata si bronz la kumite (trebuie să rămână şi asta scris undeva). Bun. Eu? Zi liberă? Somn de voie? Nuuu. Ne-a (pe mine şi pe Gabi) convins Sorin să facem tura pe Proviţa. He, he, de când vorbim de ea... Nu fusesem niciodată pe acolo dar auzisem   că au refăcut drumul. Şi mamă, ce drum! Absolut Superb! Cireaşa de pe tort a fost prima căţărare.

Prima căţărare serioasă a zilei. Pantă 30%! Am auzit că acum vreo doi ani au asfaltat acest drum care se făcea înainte la picior peste deal spre Proviţa de Sus. Ne-am şi fotografiat cu indicatorul de la bază. De acum, ăsta-i micul meu Zoncolan. La numai 22 km de casă! Pe bune, nu ştiu câte căţărări de acest fel pot fi găsite în ţară. Nu ştiu. Nici nu îmi mai pare  rău că am ratat etapa a doua a Triadei MTB. 2012. Cea de la Braşov. Întors acasă, odihnit puţin, apoi făcut încă 12 km pe medicinală uitându-mă la finala de la Queen's. Meşterit apoi la medicinală. Că începuse să scoată zgomote ciudate. Aşteptat fetele, făcut turul părinţilor, întors acasă, teme, culcare.

Weekend plin, obositor, dar dacă m-ar întreba cineva, l-aş retrăi fără a clipi. Fără a schimba nimic din el. Absolut nimic.

20.340

Nu ştiu ce-mi veni de dimineaţă... Mi-au picat ochii pe totalul kilometrilor parcurşi pe bicicletă. 20.340. Nimic deosebit. Se tot adună. Doar că văd că mâine se împlinesc exact trei ani de când am început contorizarea lor. Hmmm, care va să zică mi-au luat trei ani să fac juma' de Glob? Adică, aş fi putut ajunge în orice loc din lume dacă ar fi existat un drum drept până acolo? Pe bicicletă? Da? Da! Niiice... :x

În finală

Ce meci ţi-ar plăcea să revezi? Dacă aş fi pus să răspund acum la această întrebare mi-ar trece prin minte câteva variante. Un meci Lakers - Chicago de prin anii '90? Poate. Un Liverpool - Milan din 2005? Poate şi ăsta. Un Edberg - Becker la Wimbledon? Nu. Dar e pe aproape. Aş vrea să revăd semifinala care tocmai s-a terminat. Nole - Roger. Da! Mai ales după semifinala de anul trecut. Cred că meciul ăsta a uns la suflet pe orice fan al lui Nole. Nu a câştigat fără emoţii. Nu. Dar a fost un meci de referinţă. Un meci cu de toate. Un meci care greu se poate uita. Da. L-aş revedea chiar acum. Nole a ajuns în prima lui finală la Roland Garros. Duminică, în faţa lui Rafa, clar pleacă cu şansa a doua. Dar pot să sper. Nu?

Tranzitul lui Venus

Am auzit acum câteva zile că Venus va tranzita Soarele pe 5 spre 6 Iunie. Trebuia să fac şi eu o poză. Aveam pregătit SLR-ul, obiectivul de 300 mm, filtrul IR... Dar n-am avut cum să le folosesc. La noi, a plouat dimineaţa asta.

Mare invenţie şi Internetul ăsta, vorba lu' mamaie. Am putut să urmăresc streaming live de la Tromso. Mă rog, am prins ultima parte. Când Venus se pregătea să iasă de pe discul solar. Once in a lifetime experience, cum zicea unul din comentatori. Următorul tranzit va fi peste 105 ani. Cine se angajează să-l urmărească şi atunci?

În altă ordine de idei, ieri am dat peste un citat. N-are legatură cu tranzitul. Doar cu astrele. Şi doar ca mod de exprimare. Figurativă.

Never ignore a person who loves you, cares for you and misses you. Because one day you might wake up from your sleep and realize that you lost the moon while counting the stars.

Nice.

Il continue

Il continue. Qui? Roland Garros. Da continuă. Continuă şi surprizele. Radwanska, după ce a executat-o pe Venus, a fost executată de Kuznetsova. Kuznetsova care turul următor e eliminată de Errani. 

Azi am avut primele emoţii pentru Nole. A avut sfertul cu Tsonga. Absolut Epic. Pe scurt, meciul a avut două puncte de inflexiune. Primul, când Nole avea un set, iar în al doilea era 4-3, servea, şi scorul era 30-15. A ratat un punct uşor. Putea face 40-15 şi sansa de a ajunge la 5-3. Şi apoi să câştige şi al doilea set. În schimb Tsonga a realizat break-ul şi apoi a mai facut unul în finalul setului câştigându-l. Al treilea set parcă tras la indigo. Break în ultimul game. 2-1 la seturi pentru Tsonga. Setul patru. Tsonga avea 5-4 şi 2 mingii de meci. Le-a pierdut. De fapt, Nole le-a salvat pe rand. Acela a fost al doilea punct de inflexiune. Am fost aproape sigur că va reveni. Dacă a făcut-o el în faţa lui Roger anul trecut, de ce nu ar face-o şi în faţa lui Jo-Wilfried? Şi, în final, a făcut-o. Chiar dacă Tsonga a mai avut încă două mingi de meci.

Roland Garros continue. Nole continue aussi.

Closure

După publicarea rezultatelor la Emmedue mi-am pus tot felul de întrebări. Oare ce aş fi făcut dacă mă înscriam la cursa de 50 km? Scoteam o medie de 25 km/h? Aş fi terminat cursa sub două ore? Dar în jur de o oră şi trei sferturi? M-aş fi putut clasa pe la jumătatea clasamentului? Ar trebui să pot. Dar oare pot? Am nevoie de o "închidere". De o "încheiere". Closure în engleză sună mai bine.

Ei bine, azi am aflat. I-am luat pe Sorin şi Gabi şi duşi am fost la Seciu. Eu am luat-o cu cursiera înainte. Ei cu mtb-ul respectiv trekking-ul, după, dar împreună. Ar fi mai multe de povestit, ar trebui menţionată vrabia care a intrat direct în roată şi câinele care a intrat sub ea, nu ştiu cum, şi-a meritat-o al naibii rotiţar, bine că nu am căzut eu, dar scurtăm relatarea. Condiţiile cu siguranţă nu au fost identice cu cele din cursă. A fost mai cald. Mergând singur m-a bătut vântul cum a vrut el. În intersecţii a trebuit să o las mai uşor, să mă asigur la trafic şi chiar să opresc de trei ori, dar până la urmă am scos un timp de 1 h : 52 min : 02 sec.  Total 49.13 km.  Medie 26.3 km/h.  Onorabil. E clar. M-aş fi clasat mult mai bine dacă mergem la cursa asta. Dar, DAAAR, mă bucur că nu am renunţat la tura lungă. 

Campionu' lu' peşte

De câteva zile mă sâcâie o imagine. Poate dacă scriu pe blog, mi-o scot din sistem. A fost Bac-ul olimpicilor. Un băieţaş, ca să-i spun aşa, probabil component al lotului naţional de ţintar şi proaspăt picat la Bac se răţoia la reporter: "Vă place când aducem medalii, da?"

Da mă, îmi place. Îmi place foarte mult. Dar acum, ce vrei, să-ţi dăm Bac-ul că aduci medalii? Să te angajăm la Dinamo? Chiar nu putem. Dar nu dispera. La valoarea ta poţi deschide o sală, un club pentru iubitorii de ţintar şi fără să ai diplomă de bac.

A! M-am prins, poate tu voiai să dai la Drept. E, asta e, ghinion. Uite că ţi-ai dat cu stângu-n dreptu. Mai pune mîna pe o carte, vezi cât face logaritm natural din e, vezi cine a scris Floare Albastră şi mai discutăm. Poate reuşeşti să iei Bac-ul. Şi în cele din urmă ajungi şi tu la Spiru.

D’ale Anei (Martie – Mai 2012)

- Tata, tu ar trebui să pictezi, că te pricepi mai bine

- Decât la ce mă pricep mai bine?

- Mmmm... decât să stai la calculator...


Ai mei au fost plecaţi în plimbare cu Ana. Ana a tot insistat să mearga şi Meli. După plimbare Meli a pus-o pe Ana să-şi strângă mizeria care o lăsase pe banchetă. Mă duceam să iau din lucrurile din maşină când o aud pe Ana, zicând printre dinţi:

- Da. O iau cu mine în plimbare şi ea cum mă răsplăteşte...


Am dus-o pe Ana în bâlci. Când plecam i-am promis că o duc şi a doua zi, imediat după şcoală.

- Dar trebuie să-i spunem lu babi..., zice Ana

- Dă-o-ncolo de babi, ce treabă ai cu ea...

- Tata! Un pic de respect... Vorbeşti de soacră-ta!

- Ha ha ha! Mă omori... Soacră-mea...

- Tata, pe bune, fii mai respectuos, dacă nu... gândeşte-te că babi e bunica mea...


A fost finala Europa League. Eu mă uitam la Dr. House. În pauza dintre epidoade mă duc la Ana care era cu ochii în televizor.

- Cu cine ţii fată?
- Cu Madrid...
- Cu Atletico? Să vezi ce o să plângi cînd vor lua bătaie de la ăia verzi (Bilbao). Ăia sunt favoriţii mei.
- Eu ţin cu câştigătorii! Ăhă ... Ăhă ... Cine plânge acuuuuuum?


Când ne dăm jos din maşină, în curte la ai mei, Ana vede un melc strivit. Era mort de câteva zile. Mai târziu, când dădeam maşina cu spatele, să plecăm, Ana zice:
- Tata, ai grijă! Să nu omori melcul din nou.