Ieri am renunţat la o invitaţie de plimbare în compania lui Frunzeanu şi Ciocan. Motive: timp insuficient, dureri de spate zilele trecute şi altele, dar în principal datorită primului. În schimb, tot ieri, atunci cand am reuşit, am fugit şi am făcut două mini-ture. Mi-am luat un KOM înapoi în prima. Îmi place din ce în ce mai mult competiţia cu Bogdan. Apoi, dupăamiază, în cea de a doua tură am mai scos 4 KOM-uri din 4 posibile. E drept, pe unul din ele (Stoeneşti-Floreşti) m-am întrecut cu mine însumi dar am realizat ce-mi propusesem. Ce m-a bucurat şi mai mult a fost faptul că aceasta tură (de lungime medie pentru mine, aprox. 35 km) a fost prima în care am avut o medie de peste 30 km/h. 30.8 km/h mai exact. E drept că atât splina cât şi ficatul au protestat vehement în apropiere de Floreşti iar din momentul în care am ajuns acasă am început să tuşesc. Iar tusea însoţită de o jenă în respiraţie a ţinut aproape o zi întreagă. Dar pasiunea-i Pasiune.
Şi cum eram eu aşa fresh (pentru că nici de dormit n-am prea putut să dorm ieri noapte din cauza tusei) azi la ora cinci m-am sculat din pat iar la şase eram cu Ana la club. Se pleca la Râmnicu Vâlcea la Cupa României 2013. Prea multe nu-s de spus. Învârtit după ea pe acolo ajutând-o cu ce am putut... fizic, psihic, tactic... Mă rog. Ne-am întors în oraş deabia pe la nouă şi jumătate. Dar, ce contează? Pasiunea-i Pasiune.
În lumea karatelor Anuţa mea cunoaşte trei metale. Azi a luat câte unul din fiecare: Aur (kata echipe), Argint (kumite) şi Bronz (kata individual).
În loc de metale era să zic culori. De... Reminiscenţe ale copilăriei pe vremuri comuniste. Pentru cine e prea tânăr să înţeleagă zic doar atât: "Trei culori cunosc pe lume". Daţi o căutare pe Google
În loc de metale era să zic culori. De... Reminiscenţe ale copilăriei pe vremuri comuniste. Pentru cine e prea tânăr să înţeleagă zic doar atât: "Trei culori cunosc pe lume". Daţi o căutare pe Google
Gata, mă duc la culcare acum. Trebuia însă să scriu câteva rânduri. Pasiunea-i Pasiune.
Subscriu "complect" la partea cu pasiunea, dar si la partea cu competitia pe strava. Fara sa ne dam seama, pasiunea s-a transformat in ambitie, iar noi am devenit mai buni, mai competitive. Orice ne-realizare ne face sa tragem mai tare, nu sa tragem linie si sa spunem "Gata!". Pentru mine eo schimbare majora, provocarile sunt bine-venite, iar rezultatele mai slabe sunt schimbate in energii positive. :) Felicitari pentru fetita ta, e super-tare. La fel si taica-sau! :P Respect.
RăspundețiȘtergereBogdane, eu mă gandeam să propun vârful Ulmetului ca punct de graniță pentru segmentele peste care să Domnim. Cât despre urcarea pe Musa să o consideri ca un fel de Gibraltar al meu... :)))
RăspundețiȘtergereDar știu că cu nebuni frumoși ca tine nu se poate semna vreun pact de neagresiune. O să continui să mă ataci. Asa că... E vina ta... Continuăm Războiul!