joi, 8 august 2013

Road Grand Prix

Ce am făcut noi duminică? Duminică dimineață am plecat spre Ploiești. A patra etapă a Road Grand Prix dar prima pentru noi. Din Moreni a plecat cam aceeași formație de sâmbătă mai puțin Olimpiu. În schimb ni s-au alăturat doamnele noastre plus juniorul lui Gabi - "Dede".
Prea multe nu sunt de spus. Doar Alex și Ana au participat. Amândoi la grupa mijlocie. Aveau de făcut două ture a câte 1,70 km. Se dă startul. După 20 de metri Ana mea e penultima. Dar văd în zare că începe să recupereze. 
După jumătate de tură Ana ajunge pe la mijlocul plutonului. Schimbă fată pinionul! Dar ce, mă ascultă? Picioarele-i parcă sunt morișcă. Se termină primul tur. Ana e la luptă cu altă fetiță. Se bat pe locul 6. Primii trei, băieți, sunt departe. Pe patru e cel care a câștigat data trecută îmi spune Gabi. Pe cinci e Alex. Fetele se pierd iar în zare spre Gara de Sud. Se apropie jumătatea celei de a doua ture. Ana s-a distanțat de fetiță. Haide Ana! Bravo! Schimbă viteza! Nimic. Morișca merge mai departe. Ana termină a șasea. Mă podidesc câteva lacrimi dar mă stăpânesc. 
Gabi îl aude pe Alex Ciocan spunăndu-i arbitrului de la linia de sosire să-i dea și un clasament al fetelor. 
Răzvane rămânem la premiere, să nu pățiți ca ieri, zice Gabi. Cine știe? Oricum nu mai e mult. Doar copii de la grupa mare mai au de concurat. Iar ei fac trei ture.
La copiii cei mari asistăm la o lecție de ciclism pe viu. Băiatul care timp de două ture și jumătate a dus trena grupului fruntaș, grup format din patru cicliști, a terminat... pe locul patru. A fost învins la sprint. Asta deși era mai masiv decât ceilalți și poate avea șanse mai mari la sprint, faptul că a luat vântul din față în timp ce ceilalți își conservau energia în spatele lui a contat mai mult. Dură lecție. Mi-a fost așa milă de el... Sper însă că a învățat ceva din asta și mai târziu îi va fi de folos amintirea acelei zile.
Începe premierea. Alex Ciocan anunță că au modificat regulamentul, că acesta e perfectibil și spre deosebire de edițiile precedente vor premia și fetița clasată cel mai bine în fiecare grupă. 
Cine a fost prima fetiță în grupa mijlocie? Ana! Sus pe podium. A primit o diplomă, un tricou cu buline roșii și o geantă de la sponsori. Foarte mândră fata mea, foarte mândră. De părinții ei ce să mai spun?

2 comentarii:

  1. Trei lucruri am de spus:

    Unu: m-o impresionat povestea de la baieti. Sper si eu ca acel copil a invatat ceva dpdv tactic. L-am vazut pe Vlad la Emmedue anul trecut... depasit fiind, se demoralizase, era ok doar daca era tot timpul primul.
    Eram acolo si l-am linistit ca un maraton se castiga prin tactica si conservarea energiei. Cand i-am ajuns pe cei ce ne depasisera, afectati de atingerea pragului lactic, practic epuizati, Vlad nu intelegea...

    http://www.acasenii.ro/2012/05/28/acasenii-castigatori-la-cupa-emmedue-sport-2012/

    Nici acum n-a inteles ce s-a intamplat acolo, desi i-am tot explicat cu pulsul... cred ca tot experienta il va invata pana la urma. Asa si cu acel copil de care spui, a stat prea mult pe lactic threshold, era firesc sa nu mai aiba resurse pe final. Impresionant, imi pare rau de el.

    Doi: Ana? N-am cuvinte... Sfatul meu e sa mai mergi cu ea la Family, doar asa va invata sa schimbe corect, in regim de concurs, daca o talonezi si-i spui ce sa faca, dar nu tot timpul(!!), ci doar cand eroarea e elementara... Cred ca pe astia micii trebuie sa-i intelegi, sa le stii limitele. Daca nu le place, pur si simplu renunti, dar daca le place trebuie sa fii langa ei, singuri invata in mult mai mult timp, daca-i ajuti, zboara...

    Trei: Road Grand Prix? Pai Razvan, va trebui sa te gandesti la o cursiera pentru Ana! :)
    In loc de Pinarello iti iei un Triban de la Decathlon si cu banii ramasi ii iei ceva serios Anei... :)

    Bravo Ana! Felicitari!
    Parca va si vad cum stateati pe margine tremurand de emotii... :)

    RăspundețiȘtergere
  2. Sunt de acord cu tot ce ai spus mai sus, mai putin un singur lucru. Io' nu renunt la criza varstei a doua! Nu pot sari peste ea. E si asta o etapa a vietii ce trebuie traita.
    Hai sa o luam asa... Daca eu ajung sa-mi iau o Pinarello atunci Ana se face cu un Felt Z6 (e drept, uzat de tac-su). Dar din cand in cand poate facem si schimb de biciclete. Eu zic ca e o afacer destul de destul de buna si asta, nu?

    RăspundețiȘtergere