Azi de dimineaţă m-am trezit la patru şi jumătate. Radek a plecat la cinci de la noi. Voia să ajungă până-n şapte la Romexpo. Eu am mai rezolvat câte ceva la fabrică şi la opt jumate plecam şi eu spre Bucureşti. Am ajuns chiar înainte de a începe concursul. M-am întâlnit şi cu Ionuţ cu care am stat la chibiţat şi bârfit de pe margine. După cum ziceam şi ieri se pare că politica în ring a rămas aceeaşi. Nu vreau să comentez mai mult. Nu are rost. Dar doar ca observator din exterior şi ca unul care are pretenţia că după 12 ani petrecuţi alături de această rasă are ceva experienţă, spun, cu mâna pe inimă, că nu am înteles două-trei decizii din ring. Atâta tot. Dar asta e.
Hai să revenim la lucrurile plăcute. Zoe, nepoata lui Indy, fata Corei şi a lui Haiko a câştigat locul doi la junioare. Vice-campioană europeană. Brady, tatăl lui Indy a intrat singur în ringul de veterani. Şi bineînţeles a primit titlul de Best Veteran. Dar chiar îl merita. Şi despre acest aspect vreau să vă povestesc ceva. Ei bine, în momentul în care Brady a intrat cu Iva în ring şi au început să alerge, vreo 15-20 de persoane de pe margine au început să aplaude. De cînd mă ştiu nu am mai văzut aşa ceva într-un concurs. Să se aplaude pentru un singur câine. Atâta respect. Atâta respect pentru un câine care, fie că unora le convine sau nu, a marcat realmente showurile şi rasa în ultimii 10 ani. Da. Brady e o legendă. O legendă vie. Efectiv mi s-a făcut pielea de găină...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu