Sting. Live de data asta

V-am spus că am renunţat să merg la Sting. Dar cum alt nume de-al meu e Cur-Sucit mi-am luat bilet la vreo săptămână după ce ziceam că nu mă mai duc. Ce m-a facut să mă răzgândesc? Păi un prieten. Care tocmai îşi luase bilet. Nu puteam să-l las singur. Aşa că aseară am fost la concertul lui Sting. În Bucureşti. Piaţa Constituţiei. Primul concert "adevărat" la care m-am dus. Alt debut târziu, dar asta e ... E bine şi aşa.

Cum mi s-a părut? Păi, e drept, nu prea am un reper, ceva cu care să pot să-l compar, dar mi-a plăcut. Mi-a plăcut foarte mult. Muzică bună. Voci superbe. Instrumentişti pe măsură. Nivel sonor super OK având în vedere că eram la vreo 25 de metri de unul din grupurile de boxe. Unde am stat? Păi, pe un scaun... :) Cam pe la jumătatea suprafeţei rezervate lor. Scaunelor. Sectorul Q. Primul rând. L-am văzut pe Sting de unde stăteam? Da. Era însă suficient de departe încât să nu-i desluşesc, în mod direct (dar pentru asta există ecranele alea mari din lateralele scenei), trăsăturile feţei. În acelaşi timp am fost suficient de aproape încât să-mi dau seama că dirijoarea orchestrei avea eticheta de compoziţie/întreţinere de la maieu ieşită afară.

Ce să mai spun... Prea multe nu sunt de spus. Pur şi simplu am stat şi savurat melodie după melodie, acord dupa acord, şi, o spun cu mâna pe inimă, aş mai merge oricând la un alt concert de-al lui.

La final le mulţumesc pentru înţelegere fetelor mele. Lui Meli că m-a îndemnat să mă duc - chiar şi singur - pentru că ştia cât de mult îmi doream. Iar Anuţei pentru că a înţeles că "tata se duce de data asta să vadă cum e acolo, şi dacă e bine, mergem împreună". This is a promise: Data viitoare mergem doar împreună. Cu toţii. Şi poate reuşim să strângem şi ceva mai mulţi prieteni pe lângă noi.