Văzul, auzul, gustul, mirosul şi pipăitul. Cele cinci simţuri.
În ce ordine a importanţei le-aţi plasa? Dacă aţi fi puşi în situaţia să alegeţi unul la care trebuie să renuntaţi, care ar fi acela?
Văzul. Cred că 99% din cei întrebaţi ar spune că văzul e cel mai important dintre simţuri. Eu sunt unul din acei 99%. Următorul? Pipăitul. Pentru a păstra contactul cu lumea exterioară cred că simţul tactil ar fi al doilea în ordinea preferinţelor. Următorul? Gustul. Tot o persoană gurmandă rămân. Au mai rămas auzul şi mirosul. Prefer auzul, deci cred că aş renunţa la miros.
Ieri m-am trezit dis-de-dimineată. Peste noapte plouase. Ce aer curat era! Până în prânz merg într-un spital. Pe casa scărilor, ce tocmai fusese renovată, se simţea un miros înţepător-leşinător de vopsea în ulei. De ce nu or folosi o altă vopsea, nu ştiu. Din cauza lipsei banilor? Oricum cred că există şi alte vopsele lavabile tot ieftine şi care parcă totuşi nu miros în halul ăsta. Îmi vine în minte reclama care rulează la TV. Un tip e adus în sala de operatie. Sala se zugrăvea. Unul din zugravi zice: "Staţi liniştit. E antibacteriană".
La prânz a plouat iar. Din nou aer curat. După-amiază, pentru că şoseaua se uscase, am zis să ies cu bicicleta. Înainte de a ieşi i-am reglat puţin lanţul. Mă murdăresc de ulei. Mă spăl şi simt iar un miros plăcut-curat.
Plec cu bicicleta. Într-unul din sate nimeresc exact după ce vitele se întorceau de pe islaz. Miros de balegă. După un timp începe să miroasă iar a primavară. Trec maşini cu lemne tăiate. Parcă în mod tradiţional şi intenţionat lasă în urmă acel fum gros de motorină şi ulei ars. Apropo de motorină, cand eram mic efectiv iubeam acest miros. Pentru mine duminica dimineată miroase a maglavais cum îi spuneam noi. Maglavaisul era motorina cu care curăţam duşumeaua sufrageriei în singura zi în care, teoretic, nu se lucra.
În fine, trec de zona cu fum înecăcios şi simt miros de liliac înflorit. Ce plăcut! Apoi mi se strică bicicleta. Roata din spate se descentrează şi atinge de cadru şi frâne. Începe să miroasă a cauciuc încins aşa că hotărăsc să-mi anunţ tatăl pentru a mă recupera de pe drum iar eu o iau uşor, la pas, spre Moreni. Era aproape 8 seara. Soarele apunea. Dinspre case începeau să răzbată fel de fel de mirosuri ale mâncărurilor ce erau pregătite pentru a fi puse pe masă. Ba sarmale, ba mici şi friptură pe grătar, ba peşte şi cartofi prăjiţi. Iar la desert, clătite.
Am spus că dacă ar trebui să aleg un simţ la care să renunţ, acela ar fi mirosul. Totuşi fără tot acest carusel al aromelor, amintirea zilei de ieri nu cred că ar fi aceeaşi.
Văzul. Cred că 99% din cei întrebaţi ar spune că văzul e cel mai important dintre simţuri. Eu sunt unul din acei 99%. Următorul? Pipăitul. Pentru a păstra contactul cu lumea exterioară cred că simţul tactil ar fi al doilea în ordinea preferinţelor. Următorul? Gustul. Tot o persoană gurmandă rămân. Au mai rămas auzul şi mirosul. Prefer auzul, deci cred că aş renunţa la miros.
Ieri m-am trezit dis-de-dimineată. Peste noapte plouase. Ce aer curat era! Până în prânz merg într-un spital. Pe casa scărilor, ce tocmai fusese renovată, se simţea un miros înţepător-leşinător de vopsea în ulei. De ce nu or folosi o altă vopsea, nu ştiu. Din cauza lipsei banilor? Oricum cred că există şi alte vopsele lavabile tot ieftine şi care parcă totuşi nu miros în halul ăsta. Îmi vine în minte reclama care rulează la TV. Un tip e adus în sala de operatie. Sala se zugrăvea. Unul din zugravi zice: "Staţi liniştit. E antibacteriană".
La prânz a plouat iar. Din nou aer curat. După-amiază, pentru că şoseaua se uscase, am zis să ies cu bicicleta. Înainte de a ieşi i-am reglat puţin lanţul. Mă murdăresc de ulei. Mă spăl şi simt iar un miros plăcut-curat.
Plec cu bicicleta. Într-unul din sate nimeresc exact după ce vitele se întorceau de pe islaz. Miros de balegă. După un timp începe să miroasă iar a primavară. Trec maşini cu lemne tăiate. Parcă în mod tradiţional şi intenţionat lasă în urmă acel fum gros de motorină şi ulei ars. Apropo de motorină, cand eram mic efectiv iubeam acest miros. Pentru mine duminica dimineată miroase a maglavais cum îi spuneam noi. Maglavaisul era motorina cu care curăţam duşumeaua sufrageriei în singura zi în care, teoretic, nu se lucra.
În fine, trec de zona cu fum înecăcios şi simt miros de liliac înflorit. Ce plăcut! Apoi mi se strică bicicleta. Roata din spate se descentrează şi atinge de cadru şi frâne. Începe să miroasă a cauciuc încins aşa că hotărăsc să-mi anunţ tatăl pentru a mă recupera de pe drum iar eu o iau uşor, la pas, spre Moreni. Era aproape 8 seara. Soarele apunea. Dinspre case începeau să răzbată fel de fel de mirosuri ale mâncărurilor ce erau pregătite pentru a fi puse pe masă. Ba sarmale, ba mici şi friptură pe grătar, ba peşte şi cartofi prăjiţi. Iar la desert, clătite.
Am spus că dacă ar trebui să aleg un simţ la care să renunţ, acela ar fi mirosul. Totuşi fără tot acest carusel al aromelor, amintirea zilei de ieri nu cred că ar fi aceeaşi.
Apoi vei scrie despre cel de-al saselea simt, dar nu cel de la masina de spalat... :D
RăspundețiȘtergere