1 Mai. Siesta şi Fiesta

Dacă îmi spunea cineva acum trei zile că în weekend o să mai scriu ceva pe blog îi ziceam că fabulează. Dar, ce să fac dacă e duminică dimineaţă şi nu mai am somn. N-am ce face şi scriu.
E? Cum a fost 1 Mai pentru voi? Vreme frumoasă? Aer curat la pădure? Buni micii cu muştar?
Bunica mea face o mâncare extrem de gustoasă dar dacă ar fi să nominalizez o altă mâncare pe care o voi ţine mereu minte aceea ar fi micii mâncaţi de 1 Mai pe vremea comunismului. Trecând peste faptul că pe acele vremuri se sărbătorea 1 Mai prin muncă şi defilări, bunicul mă lua dupăamiaza şi mă ducea “la Salcâmi”, una din zonele de la marginea pădurii unde se organiza de obicei 1 Mai-ul în Moreni. Doamne, ce gust aveau micii pe care mi-i cumpăra atunci!
Cum am petrecut acum 1 Mai?
Păi, ieri m-am trezit pe la 7 fără ceva, m-am spălat, m-am îmbrăcat şi am ieşit in curte ca să tund iarba. Ăsta era unul din lucrurile pe care zisesem cu o zi înainte că îl fac dacă am timp şi chef. Timp aveam. Pe la 9 am terminat şi m-am dus în oraş ca să fac ceva cumpărături. Când m-am întors m-am jucat cu Ana, fata mea, tenis prin curte. De fapt ne-am jucat cu rachetele şi mingiile. Suntem doar la început. Pentru că de dimineaţă nu mâncasem nimic am luat o gustare şi apoi am început să scoatem din aşa-zisul balcon - o cameră de 3x2 - toate jocurile, jucăriile şi cărţile care s-au tot strâns în ultimii ani şi care erau puse într-o dezordine foarte ordonată. Vrem să reorganizăm balconul şi să-l transformăm într-un birou cu bibliotecă şi diverse locuri de depozitare. În fine.
La prânz ne-am dus să mâncăm la părinţii mei. Ca de obicei am terminat primul de mâncat şi m-am întins puţin în pat să-mi fac siesta. Apropo de termenul siestă. De fiecare dată când îl pronunţ îmi vine în minte ceea ce zicea un prieten de-al unui prieten care fusese pentru câteva săptămani în Spania. Zicea că în perioada cât a stat acolo a învăţat doar două cuvinte: Siesta şi Fiesta.
Să revin. După ce şi fetele mele au terminat de mâncat, le-am dus acasă. Pe una să se culce, pe cealalaltă să se uite la desene animate. Ghiciti voi care şi ce a facut.
Eu m-am urcat pe bicicletă şi dus am fost. Vremea era frumoasă iar drumul foarte liber. Cred că maxim 30 de maşini au trecut pe lângă mine în cele 2 ore cat am mers. De fapt mă gândeam că aşa va fi. Chiar mizam pe asta. Când m-am întors acasă kilometrajul îmi arăta că făcusem 42,195 km. Da, exact distanţa unui maraton. Dar fusese făcută cu bicicleta. Aşa că nu se pune. Oricum, nici nu se depune. Grăsimea.
După ce am facut duşul de rigoare am mai aranjat puţin biroul şi apoi am supravegheat-o pe Ana care se juca cu nişte copii din vecini. Apoi s-a înserat, ne-am vizitat iar părinţii şi apoi am intrat în rutina pregătirilor pentru culcare. Exact 6 minute i-au luat piticului pentru a începe să sforăie. Deee, daca ne uitam la desene toată după-amiaza!
Cam ăsta a fost pentru mine 1 Mai anul acesta. A fost o sâmbată obişnuită. Nu s-a întâmplat nimic extraordinar. Ştiţi ceva? Nici măcar un mic n-am mâncat ieri. Apropo, grătarul cumpărat anul trecut “la ofertă” din Carrefour tot nefolosit a rămas.
De siestă v-am spus. Fiesta? Probabil nu aţi fi foarte departe de adevăr dacă aţi considera plimbarea cu bicicleta ca fiind fiesta. Totuşi, dacă întrebaţi, pentru mine fiesta a fost întreaga zi de ieri.
A fost o zi plăcută.