Am spus că sunt mândru de ea şi că orice ar face tot mândru aş fi, dar duminică Anuţa a plusat. Aproape să plesnesc de mândrie, nu altceva. A câştigat încă două medalii de aur la Campionatele Naţionale Shito Ryu Tradiţional şi Kobudo. Avem trei ani la rând în care e dublă campioană naţională. Acum doi ani la kata şi echipe. Anul trecut la kumite şi echipe. Acum la tradiţional şi kobudo. Dacă punem la socoteală şi titlurile de vice-campioană la kumite de acum doi ani şi de anul ăsta şi la kata şi kobudo anul trecut realizăm că suntem pe drumul cel bun.
Ziceam că "aproape" am plesnit de mândrie. De ce nu am plesnit? Pentru că sunt destul de realist şi nu îmi place mă îmbăt cu apă rece. Bine, nici cu vin nu-mi place. Nu-mi place să mă îmbăt. Punct. E mai uşor să ajungi pe primul loc decât să te menţii acolo. Rezultatele astea nu fac decât să o oblige să muncească şi mai mult. Dar am încredere în ea. :)
Finala kobudo, cu Raluca:
Finala tradiţional, cu Ioana:
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu