My heart is in Moreni

De ceva vreme am în cap o tură, tură pe care azi am reușit să o fac. Numele ei: My heart is in Moreni. 

You will see why...

Ocolul Pământului în ...

În seara asta, ca-n fiecare seară, mi-am introdus în foaia Excel kilometrii și timpul petrecut pe bicicletă. Îmi sare-n ochi totalul: 40.095 km. Adică, după cunoștințele mele, cu vreo 20 mai mult decât circumferința Pământului. 

Hmmm... Am început contorizarea kilometrilor pe 15 iunie 2009... Deci am făcut ocolul Pământului în ... 1409 zile.

Specialized Spring Classics Challenge

Azi, înainte de a mă duce la lucru, aveam alt lucru de terminat. Cu ocazia împlinirii a 40 de ani de la înfiinţarea Specialized, Strava a lansat un challenge: Specialized Spring Classics Challenge care ne provoca să parcurgem 1266 km - distanţa însumată a cinci din cele mai renumite clasice de primăvară - în 40 de zile. Cum s-a anunţat challenge-ul am şi primit notificare de la Cristi. Abia apoi şi de la Strava... :)

Buuun. Putea proaspătul călăreţ de Specialized Roubaix să lipsească din competiţie? Nu. Clar, nu!

Matematica era simplă: 1266 km în 40 zile, medie 32 km pe zi. Adică o clasică Vale Lungă pe zi. Piece of cake. Dar ştiam că nu voi putea ieşi în fiecare zi. Din cauza ploii sau a altor lucruri neplanificate. Sau, din contră, din cauza altor lucruri deja planificate. Lumea nu se învârte în jurul bicicletei, ci invers (atunci când ne facem timp pentru asta)

OK. Challenge-ul era "făcubil". Problema mea a fost că de la început mi-am propus o altă ţintă: să fiu în primii zece din Romania la finalul competiţiei. După primele 8 zile (în care zilnic am ieşit) eram pe locul 8. Naţional. Trei zile de Disneyland mai târziu, locul 18. F**k!

Dă-i şi trage Răzvane! Ai reuşit să ai o pauză de masă liberă? Fugi până la Ruda! E soare afară? Nu eşti supra-aglomerat? Poate lucrul să mai aştepte până mai pe seară când vine ploaia? Fugi! Ai promis că duci fetele duminică la film? Nu-i nimic. Te trezeşti mai devreme, îţi iei două rânduri de îmbrăcăminte pe tine şi mai bagi 50 de km în clopote de biserici ce-şi cheamă enoriaşii la slujbă. Ai venit de la mall? Hai că mai e timp până se înserează! Plouă? E mai mult o burniţă, nu te topeşti. Hai, ieşi că în Ardeal e soare şi băieţii nu vor sta degeaba! E ud pe jos? Ţi-e milă de Roubaix? Scoate Cubuleţul la înaintare! Nu vei avea aceeaşi medie dar măcar sunt kilometri făcuţi în plus.

Şi uite aşa am tot ţinut-o... La un moment dat chiar ajunsesem să îmi doresc să vină ploaia, dar ploaie d-aia torenţială, doar-doar nu voi putea ieşi. Voiam să fiu obligat să aplic regula nr.3 a lui Cristi către fiul său Vlad: "Get a recovery day". 

Recunosc că am avut momente în care mă dureau picioarele de nu mai puteam. Dar asta şi pentru că mă mânca undeva. Pe anumite segmente dădeam tot ce puteam, ba chiar 101%. Apoi mă trezeam că-mi zic: "Îmi bag picioarele! Mâine nu mai ies, sunt rupt". Dar puteam? Nu puteam. Pentru că încălcam regula nr.4: "Never give up!". Regulă tot pentru Vlad atribuită de Cristi tocmai mie.

Ei bine, fie soare, fie ploaie, fie dimineaţă ori seară, am adunat, pic cu pic kilometru după kilometru. Cu mâna pe inimă spun că nu se putea mai mult. Azi e cea de a 28-a zi a competiţiei şi în dimineaţa asta am trecut graniţa celor 1266 km. Al cincilea din România care reuşeşte asta. Pentru obiectivul propus iniţial - cel de a fi la final între primii 10 din ţară - încă mai e de muncă dar odată ce am trecut pragul de care vă spuneam, gradul meu de disperare (şi implicit competitivitate) a scăzut. 

Vom vedea ce va fi. Momentan pot declara mulţumit: Challenge completed!

SSCC 75%

Vântul? Bate Tare!
Ploaia? Trecătoare!
Disperarea? Mare!
75%? Le am în picioare :)

AMR 17 zile

Nota Redacţiei: SSCC = Specialized Spring Classics Challenge

ROFL

Give a man a fish and feed him for a day. Teach a man to fish and feed him for a lifetime. Teach a man to cycle and he will realize fishing is stupid and boring.

Desmond Tutu

Disneyland

A trebuit să vină ploaia ca să mai am timp de scris. Despre Disneyland. Unde am dus-o pe Ana weekendul trecut. Meli a tot insistat să o ducem până nu crește prea mult. Ana să crească, nu Meli! 

Așa că acum două săptămâni am planificat fuga în Franța dar păstrând secretul față de Anuță până în seara din înaintea plecării. Disneyland. Trei zile. Două nopți. Hotel în complex. Santa Fe. Cel mai ieftin pe care l-am găsit. Oricum, de stat în el, am stat doar cât am dormit. Nimic de reproșat. 

Zilnic am făcut cel puțin 10 km prin parc. Vineri am prins o jumătate de zi cu cozi mici peste tot. Sâmbătă în schimb, nebunie mare frate. Venise acolo toată Franța, plus Anglia, plus Spania, ca să nu mai spun de mașinile cu numere de Belgia și Olanda. Dar sâmbătă doar ne-am dat în ceea ce ne plăcuse mai mult vineri. Iar când ne-am plictisit ne-am dus să vedem puțin și din studiouri. Duminică am avut noroc că am avut permisiunea de a intra în parc de la ora 8 în loc de ora 10. Avantajul de a fi cazat acolo. Două ore fără cozi în Fairyland. Fuga iar la studiouri pentru ca apoi să prindem transferul la aeroport. 

Ce ne-a plăcut? Multe ne-au plăcut. Castelul Frumoasei Adormite. Ceșcuțele rotitoare. Labirintul lui Alice. Casa lui Aladin. It's a small world. Lazer Blast. O, da, Lazer Blast! Cabana lui Robinson. Pirații din Caraibe. Big Thunder Mountain Railroad. Autopia. Cele două parade... 

Ce ne-a placut mai puțin? Clar, Space Mountain Mission 2. După două ore și jumătate de turbulențe în avionul spre Paris, Space Mountain - un montagne-russe care să te dea peste cap, în întuneric - mai lipsea.

De mâncat? După ce mâncai cât voiai de dimineață, la hotel, dacă mai mâncai pe la amiază un sandwich și o prăjitură de la Cable Car Bake Shop te săturai până a doua zi. Pe de altă parte, dacă căutai, găseai cam toate fast-food-urile americane pe acolo. În fine. După trei zile de Disneyland eram mai obosit decât dacă făceam, zilnic, 100 km pe bicicletă. Pe bune. Dar una peste alta, a fost frumos. Pentru că Disneyland-ul e făcut să te atragă, să te bucure și să-ți ia banii fie că ai 10 fie că ai 40 de ani.

1:42

S-o KOM-ăi sănătos! Așa mi-a urat Cristi când a aflat de Roubaix. În "Micul dicționar de ciclism", de Cristi Faur, apărut la Editura Acășenii, găsim următoarea explicație:

KOMĂÍ, komăiesc, vb. IV Tranz. A obține KOM-uri, a câștiga KOM-uri prin efort. ♦ A merge tare, a fi cel mai tare pe Iedera de Jos.

1:43. Mă omora timpul ăsta pe Iedera de Jos. Da, era scos tot de mine. De patru ori chiar. Dar nu reușeam să mi-l îmbunătățesc indiferent ce încercam să fac. Indiferent de cum bătea vântul, de cât de odihnit eram sau de cât de "dopat" rulam... Nothing! ... Nada! ... Niente!. Începusem la un moment dat să cred că m-am plafonat. Că nu voi reuși niciodată să mi-l îmbunătățesc. Și durea. Durea mai rău decât atunci când pierdeam vreun KOM. Până la urmă filozofia Stravei e să te lupți cu tine însuți și apoi cu cu ceilalți...

Am făcut o tură. Iar. Azi. M-am înjugat acum o săptămână la Specialized Spring Classics Challenge. 1266 km în 40 de zile. Timp ar fi suficient să o termin dar vreau să mi-o scot cât mai repede din sistem. Cum coboram eu spre startul segmentului din Iedera mă fulgeră un gând: Încercăm? Încercăm! 

Să scurtăm povestea: Ajuns acasă, sincronizat tura, 1:42 pe Iedera de Jos!

Am reușit Cristi! Am reușit frate! Sau Roubaix-ul a reușit! Nu știu... Hai să spun așa: Am reușit împreună!