De luni până vineri n-am apucat să dau o pedală. Una măcar. Cum şi sâmbătă am lucrat, deabia seara m-am urcat pe eliptica lui Meli. Dar duminică... Duminică trebuia să-mi scot pârleala. Aveam dimineaţa liberă. Aşa că urcă-te Răzvă pe Cubuleţ - Felt-ul e la revizie - şi dă-i! Era opt şi jumătate, erau doar două grade afară dar soarele ce ieşea din nori promitea vreme frumoasă. Prea frumoasă pentru Ianuarie.
Aveam de gând să o iau pe Sultanu - Proviţa - Câmpina - Floreşti. În total vreo 65 km. Primii kilometri mi s-au părut groaznici. Picioarele parcă nu mai erau ale mele. Deabia învărteau la pedale. Prin Iedera de Sus am început să mă simt mai bine. Făcusem încălzirea. Picioarele erau OK. Soarele ieşise complet dintre nori. Vântul a început să bată uşor din spate. Totul era perfect. Mai mult, am început să aud tril de piţigoi. Ba chiar şi să-i văd fugărindu-se din copac în copac. Tot drumul aşa m-au ţinut. Parcă eram în Martie-Aprilie, nu Ianuarie. Mi-am adus aminte de dimineţile de duminică în care, după ce ascultam povestea de la radio, Viorel ne scotea pe mine şi pe Vale la pădure să culegem flori.
Ajuns în vârf pe mini-Zonc aproape de ora 10. Oare mai am timp să ajung la 12 înapoi acasă? Mi-era teamă că nu. Change of plan. Hai să cobor în Proviţa, urc înapoi Plaiu şi apoi din Sultanu să o iau la dreapta spre Vişineşti. Poate o iau apoi puţin şi prin Valea Lungă. Moşia Mică şi Ogrea dacă voi avea timp.
Ajung în Moşia Mică la ora 11. Păi mai am timp. Hai încă un sfert de oră spre Pucioasa. Şi uite aşa am ajuns până-n Vârfuri. Şuviţa mai precis, de unde întorc spre casă. Ajuns în faţa porţii la 12:02. Total 67.5 km. Ha! Deci până la urmă aş fi avut timp să o iau şi pe Câmpina. Dar ştii ceva? Nu regret o clipă. Mai rar auzi tril de piţigoi pe DN1.
Super
RăspundețiȘtergere